Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 la Bad Deutsch Altenburg (Austria), părinţii săi fiind Francisc Durcovici (de origine croată) şi Maria Mittermaier. Anton a fost botezat la 21 mai 1888 în biserica "Adormirea Maicii Domnului" din localitatea natală, de către parohul Adolf Haal, naş la Botez fiindu-i Elisabeta Mittermaier, care locuia împreună cu familia Durcovici.

Anton Durcovici şi-a cunoscut doar bunicii din partea tatălui - George Durcovici, de profesie agricultor, şi Ana, născută Greigeritsch -, deoarece bunicii din partea mamei - Anton Mittermaier, de profesie proprietar, şi Maria, născută Hofmeister, erau decedaţi.

Anton Durcovici mai avea un frate mai mare, Francisc, alături de care a petrecut copilăria la Bad Deutsch Altenburg.

La 5 februarie 1893 a murit tatăl lor, Francisc Durcovici, fost zilier la o carieră de piatră, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei boli tuberculoase contractată în perioada în care se aflase înrolat ca rezervist în Bosnia Herţegovina. Acest eveniment nefericit a creat dificultăţi economice familiei Durcovici, motiv pentru care Maria Durcovici a fost nevoită să muncească mult ca spălătoreasă şi croitoreasă.

În anul 1895 familia Durcovici părăseşte localitatea Bad Deutsch Altenburg, fiind chemată la Iaşi de o mătuşă, Osterreicher, rămasă văduvă şi care deţinea un restaurant. Au călătorit până la Galaţi, cu vaporul pe Dunăre, iar de la Galaţi la Iaşi cu căruţa.

Anton va sta la Iaşi doar un an, mutându-se în anul 1896 la Ploieşti, iar doi ani mai târziu la Bucureşti. La 25 mai 1899 va primi la Bucureşti sacramentul sfântului Mir din partea arhiepiscopului Francisc Xaveriu Hornstein. Maria Durcovici s-a preocupat ca fiul său să asimileze rapid limba română, fapt care i-a permis acestuia să frecventeze cu succes şcolile primare parohiale din Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti.

În anul 1901, Anton Durcovici a fost admis la Seminarul "Sfântul Duh" din Bucureşti, iar în perioada 1906-1911 a urmat cursurile de teologie la Roma, la prestigioase universităţi pontificale, unde va obţine două doctorate şi o licenţă.

A fost sfinţit preot, la Roma, la 24 septembrie 1910, întorcându-se la Bucureşti, în august 1911, nu înainte de a face o escală în localitatea natală, pentru a celebra o sfântă Liturghie înconjurat de rudele sale.

Şi-a reîntâlnit mama la Bucureşti, după aproape cinci ani. Biografii săi au subliniat faptul că Anton Durcovici avea "o veneraţie deosebită faţă de mama sa" şi o "adevărată afecţiune filială".

Maria Durcovici a continuat să fie, până la moartea sa în anul 1943, alături de fiul său, locuind la Bucureşti, la subsolul palatului arhiepiscopal, în timp ce Anton Durcovici a locuit la etajul doi al aceluiaşi imobil.

Dr. Dănuţ Doboş

* * *

La 125 de ani de la naşterea episcopului Anton Durcovici, Episcopia de Iaşi va organiza la 17 mai un simpozion ştiinţific aniversar, în sala de conferinţe a catedralei, precedat la ora 10.00 de o Liturghie pontificală prezidată de PS Petru Gherghel. Manifestări similare vor fi organizate la Bad Deutsch Altenburg şi Roma, cu participarea păstorului Diecezei de Iaşi. La rândul ei, Arhiepiscopia de Bucureşti l-a comemorat pe episcopul Anton Durcovici în cadrul unor manifestări care au avut loc la 27 aprilie.

Programul simpozionului de la Iaşi (vineri, 17 mai);
Moderator: pr. dr. Ştefan Lupu
- PS Petru Gherghel: Cuvânt de deschidere
- pr. Alois Moraru: Episcopul Anton Durcovici. De la leagăn până la altar
- dr. Emanuel Cosmovici: Anton Durcovici - Episcop catolic în vremuri de persecuţie
- dr. Dănuţ Doboş: Ep. Anton Durcovici în memoria Bisericii locale
- Domnul Eduard Lisacoschi: Am fost contemporan cu ep. Durcovici
- pr. dr. Ştefan Lupu: Prezentarea lucrării "Bine ai venit, Stăpâne"
- pr. Isidor Iacovici: Dosarul de beatificare al ep. martir Anton Durcovici