Dragul meu copil,
Zilele trecute te-am adus pe lume. Erai o fiinţă atât de mică şi neajutorată, încât m-am întrebat cum poţi să respiri, să te mişti şi mai ales să-mi dai de înţeles că îţi este foame.
Te-ai desprins de mine şi ai început să exişti pe cont propriu. Mi-a fost milă de tine! Te şi vedeam intrând în viaţa "adevărată", acolo unde fiecare luptă pentru sine, unde fiecare caută să fie mai puternic, să dea pe alţii la o parte, să denigreze, să ofenseze, să aducă injurii şi uneori chiar să calce în picioare pe ceilalţi.
Te-am adus într-o lume aflată mereu în schimbare. Să nu te miri că nu ai cu cine să te joci pe uliţă. Sunt copii, ce-i drept, puţini, care astăzi stau în casă în faţa computerului şi se joacă "singuri", chiar dacă au "sute" de prieteni. Când vei începe să mergi în picioare, nu te preocupa, astăzi sunt dispozitive speciale şi nu o să cazi, iar dacă o să cazi, iarăşi nu te preocupa, îţi voi pune cotiere şi genunchiere, ca să nu te loveşti. Uneori aşa fac părinţii, ca să nu se rănească pruncul!
Ah, ar fi trebuit să te las să experimentezi pelincile, faşa, covăţica şi leagănul, dar, scuză-mă, ce-o să spună prietenele şi vecinele? Voi folosi pampers, iar, în locul leagănului, tatăl tău deja ţi-a cumpărat un landou... foarte frumos.
Va trebui să-ţi dau o veste tristă încă de pe acum. Sunt mama ta, dar nu voi putea sta mereu cu tine. Va trebui să te duc la o creşă, apoi la grădiniţă, apoi la şcoală. Va trebui să înţelegi. Eu şi tatăl tău trebuie să lucrăm, ca să nu duci lipsă de nimic. Destul că am dus noi lipsă! Aş vrea să nu-ţi lipsească nimic!
Intrând în această lume o să rămâi mirat că oamenii au o cutiuţă în mâini şi tot apasă pe ea. Este telefonul mobil! În el au internet, aparat de fotografiat. Cu ajutorul lui vorbesc unii cu alţii, pot să călătorească în lumea întreagă, să vadă, să audă, să cumpere, să vândă, pot să facă orice. Dar, crede-mă, deşi ştiu totul din toată lumea, nu se mai ştiu între ei; nici tatăl cu mama, nici fraţii între ei, nici prietenii. Îşi pun căştile în urechi şi fiecare intră în lumea lui.
Vei vedea în această lume case mari şi frumoase, dar goale, vei vedea maşini, care mai de care mai luxoase, dar oameni egoişti, care nu le lasă încet nici măcar când plouă şi te stropesc din cap până în picioare. Vei vedea copii trişti, pentru că părinţii lor sunt departe, în străinătate.
Dragul meu, mă vei vedea pe mine, îl vei vedea pe tatăl tău, pe sora ta mai mare, pe bunici, pe educatorii şi învăţătorii tăi, pe profesorii tăi. Dragul meu, respectă-i pe toţi, iubeşte-i pe toţi şi fii recunoscător tuturor. Dacă vei şti să respecţi, vei fi respectat, dacă vei iubi, vei fi iubit, dacă vei şti să-ţi pleci capul, fă-o cu demnitate, dacă vei avea, nu uita că Dumnezeu ţi-a oferit tot ceea ce vei avea. Şi nu uita un lucru, înainte de toate, caută să fii şi apoi o să şi ai. Dacă nu o să fii bun, lumea o să te marginalizeze, dacă nu o să lucrezi, lumea nu o să-ţi ofere nimic, dacă nu vei şti să preţuieşti ceea ce ai, ţi se va lua şi vei duce lipsă.
O, copilul meu, îngeraşul meu, cât aş vrea să te ştiu mereu fericit. Dar de tine va depinde... Acum îmi şterg lacrimile pe care le-am vărsat gândindu-mă la toate acestea. Hrăneşte-te bine, te aşteaptă un drum lung... (Irina)
Pagină realizată de pr. Felician Tiba
