Cine ajunge în capitala Algeriei, Alger, pierde enorm dacă nu vizitează bazilica "Notre-Dame d'Afrique" ("Sfânta Maria a Africii") sau cum o numesc localnicii, "Lella Myriam". Situată pe o colină la înălţimea de 124 m, pe coasta sudică a Mării Mediterane, bazilica şi zona înconjurătoare oferă o ambianţă paradisiacă şi o privelişte de nedescris asupra mării.
Istoria sanctuarului începe în anul 1857, imediat după declararea dogmei Neprihănitei Zămisliri (1854). În luna mai a anului 1840, Mons. Dupuch, primul episcop catolic de Alger, primeşte în dar o statuie de bronz a Fecioarei Maria. Episcopul aşază statuia în capela unei mănăstiri trapiste. Mons. Pavy, următorul episcop de Alger, imediat după declararea dogmei amintite, decide să înalţe o măreaţă biserică de pelerinaj în cinstea Maicii Domnului. Mai întâi construieşte o capelă, pe care o inaugurează la 20 septembrie 1857, şi transferă aici statuia din mănăstirea trapistă.
Episcopul Pavy, originar din Lyon, ar fi dorit să construiască la Alger o copie a sanctuarului Fourvieres. Proiectul noului sanctuar a fost încredinţat arhitectului Jean Eugene Fromageau, cel care va conduce şi lucrările şantierului. Construirea s-a terminat în anul 1872, dar Mons. Pavy decedase deja în anul 1866 şi a fost înmormântat în biserica neterminată.
Bucuria de a consacra sanctuarul i-a revenit arhiepiscopului de Alger, Mons. Lavigerie. Tot el a transferat statuia în ziua de 2 mai 1873. Două zile mai târziu este convocat un conciliu provincial al Africii, unde au fost invitaţi toţi episcopii şi abaţii din Algeria, prima reuniune de acest gen pentru timpurile moderne. Devenit ulterior cardinal, Mons. Lavigerie a fondat două societăţi misionare: Misionarii Africii (Părinţii Albi) şi Surorile Misionare (Surorile Albe), cărora le-a încredinţat grija sanctuarului. Papa Pius al IX-lea a acordat noii biserici titlul de bazilică.
Bazilica este construită în stil romano-bizantin, dar are o curiozitate: altarul este orientat spre sud-vest şi nu spre est, cum se obişnuieşte. Atât exteriorul cât şi interiorul sunt impresionante: par masive şi totuşi au supleţe prin diverse ornamente statui, sculpturi ale porţilor şi patru turnuleţe care înconjoară cupola mare.
Interiorul, dominat de culoarea cerului, lăsând să se întrevadă influenţe din arhitectura hispano-maură, invită la reflecţie şi rugăciune.
În jurul altarului sunt două capele, împodobite cu diferite relicvarii: capela "Sfântul Augustin" (cu multe exvoto-uri ale fericitului Charles de Foucauld) şi capela "Sfânta Monica", în care se amintesc călugării şi preoţii ucişi în anul 1996 în Algeria.
Centrul de atenţie al sanctuarului este statuia Maicii Domnului, care poartă o coroană de aur şi o mantie de catifea albastră ornată cu aur. În spatele statuii este un ornament în ceramică şi mozaic, realizat de un artist algerian musulman.
Pe o frescă, deasupra altarului, este reprezentată Maria în slavă, venerată de cardinalul Lavigerie, înconjurat de sfinţi care evocă trecutul creştin al Africii de Nord.
Orga bisericii, care are 1.500 de fluiere, a fost inaugurată la Paris, la 31 decembrie 1911 de marele muzician Camille Saint-Saëns şi a fost donată bazilicii din Alger în anul 1930.
Lucrul care impresionează cel mai mult aici este o rugăciune adresată Maicii Domnului în trei limbi: franceză, arabă şi berberă (limba băştinaşilor): "Sfântă Fecioară Marie a Africii, roagă-te pentru noi şi pentru musulmani". Probabil această rugăciune reflectă convieţuirea paşnică în această zonă între creştini şi musulmani, dar şi un apel la fraternitate şi toleranţă.
