"Atenţia prietenească faţă de celălalt, care are nevoie de iubirea noastră, este substanţa credinţei noastre. Nu cuvintele, ci faptele au valoare" (prelat Albert Holenstein).
Gândindu-ne la perioada Postului Mare şi a timpului pascal din acest an, perioadă în care Centrul Misionar Diecezan Iaşi a desfăşurat proiectul intitulat "Cutia speranţei", ne vin în minte cuvintele sfântului Grigore din Nazianz, care spunea că "cerul este, adesea, mai aproape de noi atunci când ne aplecăm decât atunci când privim în sus". Şi nu putem să simţim decât bucurie ştiind că toţi cei care au participat la acest proiect dedicat celor din ţările de misiune ale Diecezei de Iaşi, dar mai ales copiilor din Kenya şi Coasta de Fildeş, au ştiut să privească "în jos", la fraţii lor lipsiţi şi extrem de săraci, dând dovadă de caritate şi dorind să schimbe în bine viaţa semenilor lor din Africa.
Proiectul intitulat "Cutia speranţei" s-a desfăşurat în acest an în mai multe localităţi din Dieceza de Iaşi, atât în comunităţile parohiale locale, cât şi în mai multe şcoli şi licee. Au participat la proiect atât credincioşi catolici, cât şi ortodocşi, cadre didactice, elevi, preoţi şi persoane consacrate, într-un cuvânt toţi cei care au dorit să aducă un zâmbet şi o rază de speranţă în sufletele copiilor din Kenya şi Coasta de Fildeş. Prezentarea în cuvinte şi imagini a realităţii cu care se confruntă locuitorii din Africa, precum şi comparaţiile făcute între o zi obişnuită din viaţa noastră şi o zi din viaţa unui copil din Kenya sau Coasta de Fildeş au făcut să nu mai conteze diferenţele de ordin dogmatic, lingvistic sau liturgic dintre creştini, ducând la o participare reală şi vie la construirea împărăţiei lui Dumnezeu aici, între noi, şi acolo, în Africa, în sufletele celor care se vor bucura de darul iubirii noastre necondiţionate.
Implicarea copiilor şi tinerilor care au participat la activităţile din cadrul proiectului "Cutia speranţei" a constituit un exemplu de urmat pentru noi toţi. Vizionarea materialelor prezentate de pr. Florin-Petru Sescu şi de către colaboratorii Centrului Misionar Diecezan cu ocazia vizitelor în comunităţi, îmbrăcarea hainelor tradiţionale africane, studierea obiectelor folosite în gospodărie de către locuitorii din ţările de misiune, precum şi sutele de imagini care redau condiţiile de viaţă ale copiilor şi tinerilor din Kenya şi Coasta de Fildeş au atras după sine o ploaie de întrebări din partea copiilor mai mici sau mai mari şi dorinţa fermă de a-i ajuta pe copiii şi tinerii din Africa pe care nimeni nu-i aşteaptă cu masa pusă atunci când vin de la şcoală, pentru că nu au şcoli la care să meargă, sau sunt prea săraci ca să meargă la şcoală, sau nu există nimic de mâncare în "casă" (ghilimelele sunt justificate), sau nu există nici masă, nici casă, nici şcoală... Conştientizarea propriilor condiţii de viaţă, a nenumăratelor binecuvântări zilnice cu care ne-am obişnuit atât de mult încât nu le mai observăm sau considerăm că ni se cuvin a făcut ca realitatea din ţările de misiune să ne apară cu atât mai crudă şi, în acelaşi timp, ne-a făcut pe toţi cei implicaţi în acest proiect să fim recunoscători pentru tot ceea ce suntem, avem şi trăim, ne-a învăţat să mulţumim lui Dumnezeu, părinţilor, profesorilor, prietenilor şi tuturor celor care ne ajută, ne susţin şi ne iubesc necondiţionat.
Iubirea fraternă, dorinţa de a susţine şi sprijini educaţia şi viaţa copiilor din Kenya şi Coasta de Fildeş au constituit principala motivaţie pentru participarea la proiectul "Cutia speranţei" din acest an. Centrul Misionar Diecezan mulţumeşte tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la desfăşurarea şi reuşita acestei iniţiative, dând o mărturie atât de frumoasă despre esenţa credinţei creştine: iubirea de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele.
