În cadrul sfintei Liturghii din localitatea Djebonoua (Coasta de Fildeş), duminică, 11 noiembrie 2012, după ce un număr de peste 50 de persoane adulte au fost primite în rândul catehumenilor, o femeie de aproximativ 70 de ani - spun "aproximativ", pentru că în Africa nu există certificate de naştere - s-a ridicat şi a dat mărturie despre alegerea ei de a deveni creştină.
Femeia a vorbit despre familia ei, care a susţinut unul dintre nepoţi la şcoală şi la facultate, în capitală, cu speranţa că acesta va ajunge într-o zi un om mare şi va fi sprijinul familiei. Tânărul a terminat facultatea, a primit un loc de muncă bine plătit şi a început să-şi ajute familia, dând înapoi tot ceea ce ei au cheltuit pentru pregătirea sa. Într-o zi însă, întâlnind preoţii catolici, în inima lui a încolţit dorinţa de a deveni preot. A anunţat familia, inclusiv pe bunică. Auzind despre intenţia lui, a hotărât să facă tot ce îi stătea în putinţă spre a-l opri. A mers la vrăjitori şi vraci ca să-l întoarcă de pe calea preoţiei. După ce luni de zile a străbătut drumurile ţării, după ce a cheltuit bani, unul dintre aceşti vraci a oprit-o şi i-a spus: "Femeie, înţelege că noi nu mai putem face nimic pentru a-l întoarce din drum! Dacă Dumnezeu l-a ales, noi nu mai avem nici o putere!". "În acel moment, spunea ea, m-am întrebat: Cum adică... Dumnezeul creştinilor este mai puternic?! Atunci, eu pe cine ar trebui să urmez?", iar răspunsul la această întrebare l-a dat în faţa întregii comunităţi: "M-am hotărât! Eu pe acest Dumnezeu vreau să-l urmez!" Toată biserica a răsunat de aplauze şi strigăte de bucurie ascultând relatarea plină de entuziasm a acestei femei în vârstă.
Luând parte la acea sfântă Liturghie, mi-am amintit de cuvintele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, din Mesajul pentru Ziua Mondială a Misiunilor: "Trebuie reînnoit entuziasmul de a comunica credinţa, pentru a promova o nouă evanghelizare a comunităţilor..., în aşa fel încât să redescopere bucuria credinţei".
Suntem în Anul Credinţei şi ne punem tot mai mult problema credinţei. Ce este credinţa? Cum o putem trăi autentic? Cum o putem vesti?
Credinţa este virtutea suprafirească prin care se ţine de adevărat tot ceea ce ne-a descoperit Dumnezeu şi ne învaţă sfânta Biserică.
Biserica nu şi-a schimbat mesajul, ci a considerat mereu necesară o reînnoire a dorinţei de a-şi mărturisi cu mai multă putere credinţa proprie. Începutul noului an este o posibilitate de a reînvia entuziasmul de a mărturisi credinţa, de a vesti cu bucurie evanghelia lui Cristos. Centrul Misionar Diecezan intră şi el într-un nou an calendaristic. Au fost multe lucrurile pe care le-a întreprins în anul ce a trecut şi sunt multe planurile pe care şi le propune, dar obiectivul a rămas şi va rămâne mereu acelaşi: "Străduinţa de a vesti tuturor oamenilor evanghelia" (cf AG 1), căci adevărata schimbare şi îmbunătăţire a vieţii omului vine de la Dumnezeu.
Dumnezeu să dea tuturor membrilor Centrului Misionar Diecezan şi dv., celor care ne-aţi susţinut şi ne susţineţi de fiecare dată în proiectele noastre, un an nou binecuvântat, plin de entuziasm şi bucurie în a vesti evanghelia.
