Revine din nou Postul Mare, o adevărată primăvară sufletească. Şi acest anotimp spiritual începe cu Miercurea Cenuşii (13 februarie).
O zi unică în viaţa spirituală a fiecărui creştin. Pentru cel ce vrea să ia în serios pedagogia Bisericii, în această zi începe "momentul potrivit" (2Cor 6,2), începe primăvara sufletului.
Ritul cenuşii aminteşte de un mesaj pe cât de pesimist, pe atât de adevărat. Acest element ne impune o meditaţie existenţială: Cine suntem? Care este scopul existenţei noastre? Şi timpul, ce este?
Timpul Postului Mare sugerează meditarea "lucrurilor de pe urmă ale omului", adică perspectivele ultime spre care este îndreptat cursul vieţii.
Vor reveni din nou temele pe care le-am primit şi în anii trecuţi, cum ar fi postul, pocăinţa, sacrificiul, mortificarea. Nu sunt lucruri din alte timpuri, nu sunt forme de slăbiciune, nu sunt "complexe de inferioritate"; mai curând ele sunt forme de trăire personală. Ne conduc la evaluarea corectă a modului nostru de a acţiona: "Acum întoarceţi-vă la mine din toată inima, cu post, cu plâns şi cu tânguire" (Ioel 2,12). Trebuie să ne amintim de o realitate: "Unde este rigoare, acolo este şi vigoare" (Paul al VI-lea).
Numai din aceste practici de asceză creştină rezultă omul nou, omul puternic, omul liber, omul care îl urmează pe Cristos: "Aceasta este gimnastica Postului Mare, accesibilă tuturor, prin practica zilnică a abnegaţiei, în lumina strălucitoare a marii legi evanghelice de a muri pentru a trăi, a legii sacrificiului, a legii crucii" (Paul al VI-lea).
O rugăciune din timpul Postului Mare ne îndreaptă gândul spre Dumnezeu, pe care îl rugăm să ne dea "harul ca, prin fapte de pocăinţă şi de iubire, să ne învingem pornirile rele".
Postul Mare nu ne poate lăsa liniştiţi; trebuie să pătrundă în sufletul nostru o noutate de gânduri, de dorinţe, de propuneri noi.
Aceasta este "convertirea inimilor şi clarviziunea deciziilor corecte" pe care o dorea fericitul Ioan Paul al II-lea atunci când invita "pe toţi catolicii să se dedice cu o intensitate deosebită în ziua de Miercurea Cenuşii rugăciunii şi postului pentru cauza păcii". Prin acest gest, vechi, dar mereu nou, al postului, putem să ne exprimăm voinţa de reînnoire personală şi comunitară. Postul Mare ne pregăteşte la bucuria Paştelui, restituie tinereţea spiritului.
În limbajul colorat al timpului său, sfântul Vasile predica astfel celor bogaţi: "Pâinea care pentru voi prisoseşte este pâinea celui flămând; haina agăţată în dulapul vostru este haina celui care este gol; încălţămintea pe care voi nu o purtaţi este încălţămintea celui descălţat; banul pe care voi îl ţineţi ascuns este banul săracului; faptele de caritate pe care voi nu le săvârşiţi sunt tot atâtea nedreptăţi pe care voi le comiteţi".
Aceste cuvinte ne fac să reflectăm, într-un timp în care ura şi conflictele sunt provocate de nedreptatea celor care adună, în timp ce alţii nu au nici măcar strictul necesar; a celor care se gândesc la ziua lor de mâine, şi nu la ziua de astăzi a altora; a celor care, din ignoranţă sau din motive de egoism, refuză să se lipsească de ceea ce le prisoseşte, în beneficiul atâtor oameni care sunt lipsiţi de lucrurile elementare.
Aceasta să fie angajarea noastră în această nouă "primăvară spirituală" pe care ne-o oferă Dumnezeu. Să nu treacă în zadar pe lângă noi acest nou har al lui Dumnezeu.
Maria, Maica lui Cristos şi mama noastră, să călăuzească paşii noştri, în acest timp de reînnoire spirituală, pentru ca fiecare dintre noi să poată deveni instrument şi martor de bine în favoarea aproapelui.
+ Aurel Percă, episcop auxiliar
