* Pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). "Am o problemă pe care sper să fie lămurită. Fac un apel la specialişti în materie. În Evanghelia după sfântul Marcu găsesc acest caz în patima lui Isus: 15,21: "Pe un trecător, un oarecare Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus...". Mă întreb: de ce îi pomeneşte pe cei doi fii ai acestui om? Au avut ei vreun rost în Biserica de la început? Poate se găseşte vreun specialist în a rezolva această întrebare nu numai pentru mine, dar poate şi pentru alţii. Cu mii de mulţumiri anticipate".
Indicaţia Sfântului Marcu arată cu claritate că destinatarii evangheliei sale, scrisă după părerile cele mai îndreptăţite înainte de anul 63, îi cunoşteau bine pe cei doi fraţi. Întrucât Evanghelia după Sfântul Marcu le este adresată romanilor o tradiţie pe care o avem de la sfântul Clement din Alexandria spune că cei doi s-au transferat la Roma. Sfântul Paul în Scrisoarea către Romani 16,13 îi roagă pe aceştia să-l salute pe Rufus. După o tradiţie spaniolă Alexandru murise deja ca martir la Cartagina deoarece plecase în Spania ca să predice evanghelia. Pentru Alexandru nu este o zi precisă de sărbătoare. Rufus este comemorat la 21 noiembrie în Martirologiul roman şi la 8 aprilie, 26 şi 28 iunie în sinaxarele greceşti.
* Anton. "Ştefan a fost omorât cu pietre de către evrei. De ce în condamnarea şi în uciderea lui, evreii nu au mai avut nevoie de aprobarea romanilor ca în cazul lui Isus? Vă mulţumesc!".
Este diferenţă între cazul lui Isus şi cel al lui Ştefan. Primul a fost un proces normal cu o sentinţă care trebuia ratificată doar de reprezentantul Cezarului. În situaţia lui Ştefan, procesul nu se termină. Evreii "şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui". Sfântul Luca nu foloseşte aici verbul lithaso (a lapida), termen tehnic pentru executarea sentinţei de condamnare la moarte după legea iudaică, ci foloseşte verbul lithoboleo (a arunca cu pietre) pentru a scoate în evidenţă actul ilegal al iudeilor care îl linşează pe Ştefan.
