- "Inima îmi este plină de bucurie, însă este greu a exprima această bucurie în cuvinte. Domnul m-a chemat, iar eu i-am răspuns. Momentul ungerii mâinilor cu uleiul sfânt a fost şi va rămâne în inima mea ca fiind confirmarea faptului că sunt preot în veac după rânduiala lui Melchisedec" (Pr. Iosif Robu, OFMConv.).
- "La celebrarea liturgică, momentul cel mai emoţionant a fost când am urcat la altar. Atunci am simţit că am început o viaţă nouă. După ce am petrecut mult timp la şcoala iubirii lui Cristos, învăţând că el este iubire, a sosit momentul ca acum să vorbesc despre această iubire incarnată. Îi mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a încredinţat această misiune" (Pr. Claudiu Bulai).
- "Un sentiment de profundă gratitudine şi lacrimi de fericire! Nu cred că aş putea găsi cuvinte mai potrivite decât acestea, pentru a exprima emoţiile, sentimentele, trăirile acestui eveniment atât de semnificativ, important şi mult aşteptat din viaţa mea. Este cel mai preţios dar pe care o fiinţă omenească îl poate primi şi de care sunt nespus de fericit că l-am primit şi eu: darul sfintei Preoţii, darul de a deveni punte de legătură între Dumnezeu şi oameni, conducându-i pe oameni la Domnul şi făcându-l prezent în mijlocul lor, de a fi pentru poporul său şi pentru lumea întreagă un semn vizibil al iubirii, frumuseţii, bunătăţii, milostivirii şi acţiunii sale în lume..." (Pr. Cristian Aiojoaei, OFMConv.).
- "Sunt bucuros că Dumnezeu m-a chemat. Mă rog la Dumnezeu să pot rămâne un om vesel, să pot transmite oamenilor bucuria pe care am primit-o. E un mare dar. Emoţiile care mă încearcă sunt puternice, sunt frumoase emoţiile. Doresc tuturor celor care simt o chemare să răspundă cu promptitudine, maturitate şi respect la chemarea pe care Dumnezeu le-o adresează. Isus e minunat, Isus face lucruri minunate în viaţa noastră. Isus a făcut lucruri minunate în viaţa mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, lui Isus şi preacuratei Fecioare Maria care m-au ajutat să ajung la acest moment important" (Pr. Iosif Amitricioaei OFMConv.).
- "Este un moment atât de divin încât e greu să-l poţi cuprinde cu mintea, este un eveniment atât de sublim încât e greu să poţi înţelege. Acum pot spune şi eu împreună cu sfânta Fecioară Maria, "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu". Există o expresie, o exclamaţie folosită de Sfânta Scriptură, care arată care ar trebui să fie răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu: "Iată-mă, trimite-mă pe mine". A fost pronunţată de Abraham, de Samuel şi chiar de Maria, mama Mântuitorului. Acesta a fost şi răspunsul meu la chemarea lui Dumnezeu... Îmi doresc să se vadă din privirea şi faptele mele bucuria şi entuziasmul întâlnirii cu Dumnezeu şi să fiu un apostol după planul şi voinţa Celui de sus" (Pr. Marius Mărtinaş).
- "Emoţia şi solemnitatea acestui eveniment vor rămâne cu siguranţă întipărite în memoria şi în inima mea, în special din momentele consacrării şi al ungerii prin care Domnul mi-a dăruit harul său îmbelşugat ca să fiu apostolul său. Preoţia e un mare dar, însă şi un mister mare... Îi cer ajutorul lui Dumnezeu pentru a mă susţine în slujirea sa cât mai fidel, pentru a-i putea conduce pe oameni la el prin cuvintele, faptele şi întreaga mea viaţă, iar pe el, izvorul oricărei binecuvântări, să-l dăruiesc neîncetat lumii. Binecuvântarea Domnului să coboare asupra tuturor, iar numele său să fie veşnic lăudat" (Pr. Adrian Aileni).
- "Cristos m-a ales să fiu slujitor al altarului. După mulţi ani de pregătire intelectuală şi spirituală am avut prilejul să-l cunosc mai îndeaproape pe Dumnezeu. Astăzi îi aduc mulţumire bunului Dumnezeu pentru marele dar al sfintei Preoţii şi cred cu tărie că el va duce la îndeplinire lucrarea sa bună pe care a început-o în mine, în ciuda nevredniciei mele" (Pr. Anton Tancău, OFMCap.).
- "Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt. Doresc să îi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru marele dar al sfintei Preoţii cu care m-a înzestrat fără vrednicia mea. Mai mult decât un final de drum, anevoios sau nu, doresc să privesc acest pas important ca un mare început, punându-mi încrederea în Domnul, că el va duce la bun sfârşit lucrarea cea bună pe care a început-o în mine. Pace şi bine!" (Pr. Daniel-Cosmin Constantin, OFMCap.).
- "Ziua hirotonirii este cea mai importantă din viaţa mea şi spun acest lucru pentru că după 11 ani de pregătire am ajuns slujitorul lui Cristos, preotul său, adică un alt Cristos. Bucuria mea este mai mare deoarece voi celebra sfânta Euharistie, voi predica cuvântul lui Dumnezeu şi-l voi face prezent prin viaţa mea pe Cristos în mijlocul lumii. Pentru această misiune a mea, vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu, care mi-a dat viaţă şi mi-a dat această chemare, să le mulţumesc părinţilor mei care mi-au dat viaţă şi m-au educat în spiritul credinţei şi îi rog pe toţi să se roage pentru preoţi ca să rămână statornici în chemarea lor" (Pr. Tiberiu Budău).
- "Preoţia pentru mine înseamnă dăruire şi a-l mărturisi pe Cristos tuturor oamenilor, celor la care sunt trimis şi la care Dumnezeu, prin episcop şi părinţii superiori, mă trimit" (Pr. Ioan Iojă, OFMConv.).
- "Preoţia pentru mine este o dăruire, dăruire totală în slujirea lui Dumnezeu, a oamenilor şi a Bisericii. Într-adevăr, este o bucurie imensă şi îmi doresc ca această bucurie să rămână mereu aşa cum am simţit-o în ziua hirotonirii, bucurie care să se transpună în mărturisirea Cuvântului, în operele de caritate, dar mai ales prin celebrarea sfintelor sacramente" (Pr. Vlad-Bogdan Bejan, OFMConv.).
