Venind dinspre Campobasso (Italia) sau Isernia şi mergând spre Castelpetroso, pelerinul se va afla deodată în faţa unui edificiu sacru maiestuos, din piatră albă, care, ca un diamant preţios, străpunge cerul: este vorba de sanctuarul Maicii Domnului de la Castelpetroso.
Molise, zona în care se află sanctuarul de la Castelpetroso, este un teritoriu vechi, cu o faţă nouă. Este situat într-o zonă muntoasă, ceea ce îi conferă o frumuseţe rară.
Istoria acestui sanctuar începe în anul 1888, odată cu apariţia sfintei Fecioare Maria în acest loc.
Era în ziua de 22 martie 1888, înainte de Duminica Floriilor, când Fabiana Cicchini (35 de ani) şi prietena ei, Serafina Valentino (34 de ani), din localitatea Guasto, mergeau spre Cesa tra Santi, la muncă pe câmp. Aveau cu ele şi două oi. În acea zi, după-amiază, Fabiana şi-a dat seama că una dintre oi nu mai era acolo şi s-a dus s-o caute. A găsit-o undeva lângă o grotă din care ieşea o lumină. S-a apropiat şi deodată, în faţa ei, într-o lumină greu de descris, a putut-o vedea pe sfânta Fecioară Maria, iar pe Isus, mort, în braţele ei. Era îmbrăcată cu o haină de culoare trandafirie şi cu o mantie de culoare brună, care îi acoperea întregul trup. Fecioara nu a spus nici un cuvânt. S-a apropiat între timp şi Serafina, dar nu a putut vedea nimic. În ziua de Paşti a avut loc o nouă apariţie, de data aceasta văzând-o şi Serafina.
Vestea apariţiei s-a răspândit imediat, iar oamenii au început să vină în pelerinaj. Circumspectă faţă de apariţii, Biserica, prin vocea papei Leon al XIII-lea, a dat poruncă să se zidească grota apariţiei şi astfel să nu se mai permită oamenilor să se apropie. Pentru aceasta a fost delegat Mons. Francesco Palmieri. La 26 septembrie 1888, episcopul s-a dus la Cesa tra Santi pentru a executa ordinul papei, dar, lângă grota cu pricina, el însuşi a avut harul de a o vedea pe Maica Domnului.
Sanctuarul, construit în stil neogotic, care se înscrie în stilul arhitectural romantic, este un imn adus sfintei Fecioare Maria Îndurerată. A fost proiectat de către Francesco Gualandi din Bologna. Construirea a început în anul 1890.
Intrând în sanctuar, datorită jocului de lumini şi a ornamentelor, ochiul pelerinului este introdus într-o altă realitate, care, fără să-şi dea seama, îl invită la rugăciune şi meditaţie. În altar se află relicvele sfinţilor Pacian, Pelin şi Simpliciu. Grupul statuar, care o reprezintă pe sfânta Fecioară Maria la picioarele crucii, a fost reprodus după cum au dictat vizionarii. În partea centrală, la baza cupolei, se află 64 de mozaicuri care îi reprezintă pe anumiţi profeţi, pe evanghelişti, sfinţi şi sfinte.
În capela din partea stângă a altarului principal se află o relicvă a sfântului Gabriel al Maicii Îndurerate, oferită sanctuarului în ziua de 29 octombrie 1994. În spatele altarelor din cele şapte capele pot fi admirate imagini din viaţa lui Isus.
În piaţa principală a sanctuarului se poate vedea un altar mare de piatră, pe care a celebrat sfânta Liturghie fericitul Ioan Paul al II-lea, la 19 martie 1995. În spatele altarului este statuia sfintei Fecioare Maria înălţată la cer, oferită sanctuarului de către Mons. Ettore di Filippo, cu ocazia jubileului de 50 de ani de preoţie.
Construirea sanctuarului a fost definitivată în anul 1975, prin grija şi ofertele pelerinilor din Italia şi din străinătate.
"Via Matris" este un drum care duce de la sanctuar la locul apariţiilor. Cuprinde şapte părţi, fiecare parte având câte un grup statuar care reprezintă cele şapte momente-dureri ale Mariei. Poate fi parcurs doar pe jos.
