Dacă, pe bună dreptate, se strigă în gura mare că nu mai există valori, nu mai sunt căutate valorile autentice, iar noile generaţii nu se raportează în mod direct mai ales la valoarea supremă, iată că, paradoxal, se verifică o adevărată invazie de valori false. Valori tiranice, distrugătoare...
Banul, ca valoare de prim rang, se cere a fi obţinut prin orice mijloace tocmai pentru ca, posedându-l, să se deschidă o "infinitate" de posibilităţi. Pe tărâmul consumismului. De aici, încălcarea tuturor regulilor... O adevărată sfidare a simţului proprietăţii şi al corectitudinii. Iar atunci când mai există vreo reţinere, iată că este inoculat veninul împrumutului nelimitat, cu urmările de neevitat: răsturnări de sisteme şi falimentări de state întregi. Căci, consumatorul prin definiţie, nu mai este preocupat de altceva; cu atât mai puţin de muncă cinstită. Ca un drogat, el umblă cu limba scoasă după plăceri şi satisfacţii. Şi astfel, plăcerea, promovată prin tot ceea ce înseamnă distracţii, ajunge să fie simţită ca o valoare cu ifos de zeu absolut...
Ce mai urmează? Trecând din una în alta (de la o falsă valoare la alta), se construieşte cu fum şi se zideşte în aer. Iar prăbuşirea nu are cum să fie evitată. Căci din Scripturi răzbate un îndemn: "Dărâmaţi idolii!...".
