Şase seminarişti de la Institutul Teologic din Iaşi vor pleca, în luna noiembrie, în Coasta de Fildeş, Ecuador şi Kenya, pentru a-i ajuta pe preoţii misionari în activităţile lor. Ei au primit mandatul misionar duminică, 21 octombrie, în catedrala din Iaşi, în cadrul unei sfinte Liturghii. Înainte de a porni la drum, ne-am gândit să le adresăm câteva întrebări. Interviul integral poate fi găsit pe pagina web a Centrului Misionar Diecezan Iaşi: www.cmdiasi.ro.

- Sunteţi pe punctul de a pleca în acest an pastoral în misiuni. Ce v-a îndemnat să faceţi această alegere?

Îmi amintesc de o zi când mergeam cu mama la bunici. Mama mi-a arătat pe stradă un om şi mi-a zis că este tatăl unui preot care este misionar în Kenya (Africa). Eram poate prea mic ca să înţeleg ce înseamnă a fi misionar. Cu timpul însă au fost în parohia de unde provin diferiţi preoţi care activează în misiune. În cadrul predicii povesteau ce înseamnă misiune şi cu ce se ocupă ei. Printre aceştia se numără pr. Eugen Blaj, pr. Isidor Mârţ, pr. Bartolomeu Blaj etc. După ce am intrat în Seminarul din Iaşi am luat contact cu studenţii care au fost în locurile de misiune, şi care ne-au povestit despre activităţile pe care le-au desfăşurat în acele ţări. Astfel, treptat-treptat, s-a înfiripat această dorinţă de a merge în misiune. (Anton Gălăţanu)

- Ce ştiţi despre activitatea misionară şi misionari în general?

În mintea mea sunt prezente următoarele adjective care încadrează atât activitatea de misiune, cât şi misionarul: curajul, sacrificiul, speranţa, răbdarea şi dăruirea totală. Dintre toate acestea, dăruirea totală reprezintă jertfa, rugăciunea şi cununa misionarului. Dar pentru a beneficia de aceste calităţi, trebuie să-l las pe Cristos să mă formeze după inima sa, astfel încât oamenii pe care îi voi întâlni în misiunea mea să simtă îndemnul viu şi adevărat al lui Cristos: "Eu am venit în lume ca voi să aveţi viaţă şi s-o aveţi din plin" (In 10,10). (Emilian Jitaru)

- Ce ştiţi despre realitatea locală a misiunii în care veţi merge?

Nu ştiu prea multe despre Ecuador. Ceea ce ştiu am aflat de la colegii mei care au fost acolo. De la ei am aflat că realitatea locală din Ecuador este foarte diferită de cea din dieceza noastră. Principala problemă cu care se confruntă Biserica din Ecuador este lipsa preoţilor, ceea ce conduce la încredinţarea mai multor comunităţi unui singur preot. Aceştia sunt depăşiţi de numărul prea mare de comunităţi, de aceea nu pot ajunge foarte des în toate locurile. (Iosif-Claudiu Doboş)

- După ce aţi vorbit cu cei care au fost înaintea voastră, v-aţi propus un obiectiv anume pentru acest an?

Mi-am propus să ofer speranţă şi zâmbete. Cred că acestea contează mult mai mult decât ofertele materiale pe care le aşteaptă cei de acolo, şi cu lipsa cărora probabil s-au obişnuit. (Mădălin Bărbuţ)

- Cu ce gânduri plecaţi în activitatea misionară?

Evident, emoţiile sunt şi ele prezente: Cum va fi? Cum mă voi descurca? Dar cred că acelaşi duh care mi-a sădit vocaţia misionară va fi acela care va pregăti şi terenul acolo unde voi merge. Nu merg acolo să convertesc, ci ca să mă las convertit de bucuria credinţei lor. (Alexandru Percu)

- Un gând adresat copiilor, tinerilor şi adulţilor din dieceză, înainte de a pleca în misiune!

I-aş îndemna să se roage pentru misionari, deoarece rugăciunea este mijlocul cel mai eficace prin care orice om poate participa la activitatea misionarilor: aceea de a-l face cunoscut pe Cristos tuturor oamenilor. (Cezar Chelaru-Dămoc)