Imediat după preluarea conducerii Episcopiei de Iaşi, episcopul Anton Durcovici a început vizitele canonice în parohii, pentru acordarea sacramentului Mirului, prilej totodată de a-i încuraja pe credincioşi în manifestarea solidarităţii cu preoţii şi episcopul diecezei şi în păstrarea credinţei. Programul pastoral s-a extins, începând cu luna ianuarie 1949, şi asupra parohiilor din Arhidieceza de Bucureşti, deoarece, după demisia arhiepiscopului Alexandru Theodor Cisar, Sfântul Scaun l-a numit pe episcopul Anton Durcovici în funcţia de administrator apostolic de Bucureşti.
În această calitate, episcopul Durcovici a întreprins, în perioada 12-19 iunie 1949, o vizită canonică în Decanatul de Craiova (Oltenia), care cuprindea parohiile şi filialele din Turnu Severin, Craiova, Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea, Slatina, Piteşti şi Câmpulung Muscel.
Într-o declaraţie dată în arestul Securităţii, episcopul rememora principalele idei expuse în cuprinsul predicilor. La 26 iunie 1949 era programată vizita canonică la Popeşti-Leordeni, nerealizată deoarece episcopul a fost arestat în drum spre această localitate.
Fotografia de mai sus a fost făcută în după-amiaza zilei de 18 iunie 1949, la Piteşti, în curtea casei parohiale. Cu doar câteva ore înainte, episcopul celebrase în biserica parohială o Liturghie pontificală, a cărei predică o rezumase astfel în propria sa declaraţie: "La Piteşti, 18 iunie 1949, am predicat despre sfinţii Petru şi Pavel, hramul bisericii, arătând îndeosebi milostivirea nemărginită a lui Dumnezeu, când a chemat şi călăuzit pe cei doi apostoli din stare de păcat la înălţată sfinţenie, căci Petru se lepădase de Cristos, iar Pavel fusese unul dintre cei mai înverşunaţi duşmani şi prigonitori ai lui. Am îndemnat pe credincioşi să aibă nestrămutată încredere în milostivirea fără de margini a lui Dumnezeu, mai mare decât a tatălui din Evanghelie faţă de fiul risipitor, şi în voinţa lui sinceră de a ierta pe orice om de orice păcat, oricum chiar în cea din urmă clipă a vieţii, ca pe tâlharul de pe cruce, numai să se căiască şi să ceară iertare. A cădea în greşeala lui Cain sau a lui Iuda, adică a nu crede în milostivirea lui Dumnezeu şi iertarea păcatelor, ar fi cea mai mare nenorocire pentru om şi cea mai mare insultă adusă inimii părinteşti a lui Dumnezeu".
În cele opt zile în care episcopul Anton Durcovici a întreprins vizita canonică a fost însoţit de vicarul general al Arhidiecezei de Bucureşti, canonicul Edmond Barciovschi şi de decanul de Craiova, pr. Adolf Bachmaier. Pe urmele episcopului s-a aflat tot timpul, pe lângă informatori, şi o echipă operativă a Securităţii din Craiova care a consemnat, pas cu pas, momentele acestei vizite canonice.
Aşa cum se cunoaşte, ordinul de arestare a episcopului Anton Durcovici fusese dat cu mult timp înainte, Securitatea dorind astfel să împiedice orice contact al păstorului cu credincioşii săi.
La doar opt zile după realizarea acestei fotografii, episcopul a fost răpit în mod brutal în plină zi de agenţi ai Securităţii din Bucureşti. Fotografia publicată mai sus este ultima realizată înainte de arestare.
