"Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie". Cu această invitaţie se deschide timpul Postului Mare: puţină cenuşă pe cap, vechi semn penitenţial, şi invitaţia plină de angajare pentru o alegere radicală de viaţă.

Este provocarea evangheliei care pătrunde căile vieţii noastre şi ne cere, an după an, un "da" convingător la logica Învăţătorului divin, care ne spune că mai este de făcut un drum pentru a ajunge la ţinta sfinţeniei, că şi acest timp va fi un pas ulterior pentru a "lua zborul" în sus cu existenţa noastră.

Postul Mare este timpul convertirii şi al credinţei.

Este timp de convertire deoarece nu mai este timp de amânare, nu mai este timp de răzgândire, dar este mai curând timp al sufletului, timp al redescoperirii adevăratei noastre identităţi, timp care ne invită la un stil total nou de viaţă, timp în care suntem chemaţi să revizuim viaţa noastră, pentru a schimba ceea ce nu funcţionează bine.

Biserica pune pe buzele noastre în Miercurea Cenuşii următoarea rugăciune: "Dăruieşte, Doamne, poporului creştin să înceapă un drum de adevărată convertire" (Rugăciunea zilei). Creştinii sunt chemaţi să înceapă tocmai acest drum, pentru a ajunge, cu sufletul reînnoit, la Paştele Domnului.

"Iată, acum este momentul potrivit", ne spune sfântul Paul (2Cor 6,2). "Timpul s-a împlinit şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape" (Mc 1,15), ne spune Isus, ca şi cum ar fi o invitaţie să grăbim realizarea convertirii. O convertire care nu se realizează într-o singură zi sau în perioada unui Post Mare, dar care durează toată viaţa.

Convertire înseamnă a te decide pentru Dumnezeu. Este o alegere care duce la o schimbare radicală a modului de a gândi şi de a trăi. Convertire înseamnă ruptură şi refuz de a mai trăi ca înainte.

Rugăciunea Bisericii din acest timp ne face să înţelegem bine modul de a trăi Postul Mare: "Tu, Doamne, în marea ta bunătate, le dăruieşti credincioşilor tăi harul, ca, în fiecare an, cu sufletele curăţate de păcat, să aştepte plini de bucurie tainele sfinte ale învierii, pentru ca, stăruind cu mai multă râvnă în rugăciune şi arătând mai multă dragoste faţă de aproapele... să primească cu prisosinţă harul pe care tu îl reverşi asupra fiilor tăi" (Prefaţa I).

Înainte de toate, Postul Mare este un dar pe care Dumnezeu ni-l face. Este o ocazie pe care ne-o acordă, pentru ca să ne putem revizui viaţa şi să îndepărtăm tot ceea ce nu este bun şi frumos, pentru a realiza o ruptură cu trecutul şi să reîncepem o viaţă nouă în harul lui Dumnezeu.

Să nu irosim, aşadar, acest dar al lui Dumnezeu. Să nu lăsăm să ne scape această ocazie oferită de Dumnezeu: ar putea fi ultima!

"Dăruieşte harul să se pregătească plini de bucurie...". Drumul Postului Mare trebuie parcurs cu bucurie. Cine crede că timpul Postului Mare este un timp de tristeţe, nu i-a înţeles adevăratul său sens. "O Cristoase, tu eşti Dumnezeul celor care cântă", spunea Clement din Alexandria.

Postul Mare pregăteşte la bucuria Paştelui, restituie tinereţea spiritului. Prin păcat se cade în descurajare. Păcatul ne face să îmbătrânim. Pe bună dreptate scriitorul francez François Mauriac spunea: "Noi avem vârsta păcatelor noastre".

Însuşi Isus spune: "Când postiţi nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc... Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa... Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti" (Mt 6,16-18).

Timpul Postului Mare este timpul faptelor bune; Biserica ne îndeamnă ca, fiind "plini de râvnă în rugăciune şi fapte bune", să ne îndreptăm spre inima întregului an liturgic şi sinteza tuturor misterelor mântuirii: Paştele.

Sunt faptele bune pe care le cere Mântuitorul de la noi. Trebuie să ne revizuim comportamentul; trebuie să facem o evaluare a fidelităţii noastre faţă de evanghelie, să confruntăm viaţa noastră cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l putea mărturisi pe Cristos "cu un comportament demn de viaţă".

Am primit şi de la Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea invitaţia "să fim atenţi unii faţă de alţii pentru a da impuls carităţii şi faptelor bune" (Evr 10,24). "Postul Mare ne oferă încă o dată oportunitatea de a reflecta asupra inimii creştine: caritatea. De fapt, acesta este un timp propice pentru ca, ajutaţi de cuvântul lui Dumnezeu şi de sacramente, să reînnoim drumul nostru de credinţă, atât personal cât şi comunitar. Este un drum marcat de rugăciune şi de împărtăşire, de tăcere şi de post, aşteptând să trăim bucuria pascală (...) În faţa unei lumi care cere de la creştini o mărturie reînnoită de iubire şi de fidelitate faţă de Domnul, toţi să simtă urgenţa de a se strădui pentru a se întrece în caritate, în slujire şi în fapte bune. Această chemare este deosebit de puternică în timpul sfânt de pregătire pentru Paşte" (Mesajul pentru Postul Mare 2012).

Împreună cu Preasfinţitul nostru episcop Petru dorim tuturor credincioşilor diecezei noastre un timp sfânt şi rodnic în fapte de caritate. Pentru toţi invocăm binecuvântarea de mamă a Mariei, pelerină în aceşti ani prin localităţile şi casele noastre prin icoana de la sanctuarul de la Cacica, pentru a ocroti poporul nostru creştin şi familiile noastre.

Pentru toţi cerem şi implorăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra oricărui efort pentru realizarea binelui şi în aşteptarea venirii împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ.

+ Aurel Percă, episcop auxiliar