În fiecare an, la 24 martie, se celebrează Ziua Mondială de Post şi Rugăciune în Memoria Misionarilor care au plătit cu viaţa mărturisirea evangheliei. Din anul 1980, când a fost ucis în timpul sfintei Liturghii Mons. Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop de San Salvador, multe biserici locale din lume amintesc în rugăciunile şi jertfele lor pe toţi lucrătorii pastorali care în anul precedent au fost ucişi în ţările de misiuni.
În perioada dintre anii 1990 şi 2011 au fost 885 de misionari care au plătit cu viaţa lor propovăduirea evangheliei. La aceste cifre publicate în fiecare an trebuie să se adauge mereu lunga listă a acelora despre care probabil nu se va şti nimic, care în orice loc al planetei suferă şi plătesc cu propria viaţă credinţa lor în Cristos. Spre ei trebuie să privim cu recunoştinţă şi veneraţie, chiar fără a cunoaşte chipurile lor, şi fără de care Biserica şi lumea ar fi mult mai sărace.
Toţi martirii misionari sunt acum prietenii noştri în cer şi moartea lor rămâne un motiv de preocupare, de îngrijorare şi de teamă, întrucât nu vorbim de unul sau doi, ci de zeci de misionari în fiecare an. Martiriul lor a lăsat comunităţi private de un episcop sau de un preot, de o soră sau de un frate.
Prin fapte concrete de iubire faţă de comunitate, pentru a-l mărturisi pe Cristos, mort şi înviat pentru mântuirea omului, martirii misionari nu au ezitat să-şi pună în pericol propria viaţă în contexte de suferinţă, de extremă sărăcie, de tensiuni şi de violenţă. Ei s-au îngrijit de cei pe care societatea îi refuză, îi ignoră sau îi marginalizează. Unii au fost victime chiar a acelor violenţe pe care le combăteau sau au fost disponibili de a merge în ajutorul altora punând pe locul doi propria siguranţă. Mulţi au fost ucişi prin tentative de jaf sau de sechestru, surprinşi în propriile locuinţe. Alţii au fost ucişi doar pentru că în numele lui Cristos se opuneau urii cu iubire, disperării cu speranţă, controverselor violente cu dialogul, abuzului cu dreptatea.
Sângele martirilor este sămânţa creştinilor, deoarece acolo unde există vieţi dăruite evangheliei, acolo există din belşug şi harul lui Dumnezeu care îi naşte pe creştini.
Biserica îndeamnă ca în timpul Postului Mare credincioşii să mediteze la suferinţele Mântuitorului, iar prin post şi rugăciune să trăiască profund acest timp special de har. Totodată, creştinii catolici sunt îndemnaţi ca în Postul Mare să-şi îndrepte atenţia şi spre misionari. Fără sprijinul nostru spiritual şi material opera de evanghelizare a tuturor popoarelor ar avea de suferit.
La eforturile personale, ca şi sprijin în munca misionarilor, consider că nu este de neglijat şi aportul suferinţelor misionarilor care au străbătut calea crucii lui Cristos în viaţa lor şi au încoronat munca lor misionară cu sacrificiul vieţii. Suntem invitaţi nu doar să ne amintim de misionarii ucişi din cauza credinţei şi activităţii lor, ci să încredinţăm lui Dumnezeu viaţa lor, cu speranţa că jertfa lor va aduce roade. Ne rugăm pentru ei şi prin ei, în unire cu întreaga ceată a celor ucişi, care şi-au spălat hainele în sângele Mielului.
Fie ca toţi creştinii catolici din România să poată creşte în credinţă şi solidaritate misionară, pentru a continua şi a transmite mai departe darurile credinţei.
