Într-o lume gândită fără Dumnezeu, lucrurile ar putea sta ca în Revoluţie şi libertate a lui Georges Bernanos. Iată viziunea sa "profetică" de final: "Ultimul război i-a distrus pe toţi oamenii, cu excepţia a doi aviatori, duşmani între ei, care sfârşesc înfruntându-se deasupra unei insule pustii din Pacific. Normal că se năpustesc unul asupra celuilalt, iar în acel moment, în vârful unui cocotier, un maimuţoi, un mare maimuţoi şi cu femela sa stau şi privesc cum cele două aparate de zbor se scufundă în mare cuprinse de flăcări. La care, maimuţoiul murmură cu glas gânditor: "Şi acum nu ne rămâne altceva de făcut decât să o luăm de la capăt...""
Când la cele două capete stau animalicul şi distrugerea totală, ori de câte ori ar fi reîncepute, lucrurile ar rămâne mereu fără sens. Cât despre fiinţele vii...
Oare chiar să fie vorba numai de un slogan în acel Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu) evocat din când în când şi pe alocuri? Odată ignorată amprenta divinului, se continuă cu dispreţuirea planului său şi se sfârşeşte cu excluderea... Şi atunci nu mai rămâne decât înfruntarea, confruntarea, ura sfâşietoare şi dezastrul total.
Fereşte-ne, Doamne, de nebunia confruntărilor de nestăvilit!
