- "Preoţia reprezintă pentru mine bucuria de a-l sluji pe Dumnezeu şi pe aproapele. Este un mare dar, de aceea îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că m-a întărit şi m-a găsit vrednic de încredere, chemându-mă să-l slujesc. După sfântul Francisc din Assisi, preotul este totul, pentru că îl reprezintă pe Cristos pe pământ. Mă rog lui Dumnezeu să mă păstreze fidel chemării sale" (Fr. Liviu Baciu). - ""Iată, vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta!". Sunt doar câteva cuvinte ce străbat întreaga mea fiinţă în această zi sublimă şi minunată. Este ziua când visul meu a devenit realitate: aceea de a mă dărui cu totul lui Dumnezeu, de a-i sluji lui şi întregii Biserici. Sunt nespus de bucuros, deoarece, începând de astăzi, am devenit instrumentul din mâna Domnului prin care se aduce jertfă de ispăşire atât pentru păcatele omenirii, cât şi pentru ale mele. Acest eveniment a devenit şi mai important mie deoarece, în cadrul sfintei Liturghii, am simţit cum degetul lui Dumnezeu, care, cândva, pe muntele Tabor, a scris pe două plăci de piatră cele zece porunci, astăzi a trasat şi a imprimat cu acelaşi deget patru cuvinte: "Tu eşti preotul meu!" Îl rog pe Cristos, marele preot, să facă vrednică preoţia mea, iar Fecioara Maria, Mama tuturor preoţilor, să mă însoţească neîncetat pe acest minunat drum" (Pr. Alin-Cătălin Butnaru).
- "Oricât aş încerca să vorbesc despre acest har pe care l-am primit prin consacrarea întru prezbiterat, simt că vorbele mele pălesc în faţa măreţiei binecuvântării cu care am fost copleşit. Într-adevăr, e un mare har a fi chemat de Dumnezeu la o misiune atât de nobilă, a fi invitat la configurarea cu modelul suprem. Păstorul cel Bun, Isus, în ciuda nevredniciei mele, a binevoit a mă alege dintre atâţia alţii ca să slujesc prin întreaga mea viaţă. Singura mea dorinţă este aceea de a fi vrednic de el şi de a mă ridica la înălţimea misiunii care îmi este încredinţată. Implor mijlocirea preasfintei Fecioare pentru ca, aşa cum mi-a fost alături încă de la începutul formării mele pentru slujirea ca preot, să mă însoţească până la sfârşitul vieţii, pentru a fi un vrednic slujitor în via Domnului" (Pr. Dominic Sorin Ciobanu).
- "În această zi atât de sfântă pentru Biserică, dar şi pentru mine, cuvintele şi gândurile, oricât de solemn ar fi exprimate, sunt extrem de sărace pentru a exprima ceea ce simte inima mea în aceste momente, când Dumnezeu m-a învrednicit cu darul sfintei Preoţii. Primirea acestui sacrament atât de sfânt mă configurează intim cu Cristos şi mă face şi pe mine un mijlocitor înaintea tronului milostivirii lui Dumnezeu. Cu ocazia sfinţirii mele întru Preoţie, înalţ din adâncul inimii un gând de recunoştinţă pentru marea iubire cu care Domnul m-a iubit şi implor mijlocirea preasfintei Fecioare Maria şi a tuturor sfinţilor, ca darul primit, fără vrednicia mea, să aducă rod bogat în poporul lui Dumnezeu!" (Pr. Andrei Dumitrescu).
- "Preoţia este o chemare pe care o simţim şi care vine din partea lui Dumnezeu. Pentru mine acest eveniment este unul important, deoarece de mult timp l-am aşteptat. Preoţia este o misiune nobilă pe care o primim fără vreun merit de-al nostru şi de care nu toţi oamenii se pot bucura. Dumnezeu este cel care oferă acest dar. El alege cu grijă apostoli, care să ducă mai departe opera de mântuire. Preotul celebrează în persoana lui Cristos toate sacramentele. El este un alt Cristos. Însă pentru a ajunge la preoţie există un timp de formare, un drum de parcurs, care uneori este anevoios, însă, cu ajutorul celui care ne-a chemat, putem trece peste toate obstacolele care se ivesc în cale. Astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a chemat la o aşa misiune nobilă, dar şi pentru că mi-a dat toate cele necesare pentru a putea ajunge până la capăt" (Pr. Daniel Frâncu).
