* A. (e-mail). "Am o întrebare care mă macină şi nu ştiu cui să cer un răspuns. Am fost căsătorită la lipoveni (...) Soţul meu a dat divorţ (...). Eu am fost botezată la ortodocşi, dar am primit Mirul şi prima sfântă Împărtăşanie la catolici (...). Am întâlnit pe cineva care este catolic şi cu care mă înţeleg foarte bine. Problema este dacă noi doi ne vom putea căsători vreodată (...)".

Situaţia dv. este destul de complicată. Vă recomand să mergeţi la parohia de care aparţineţi pentru a sta de vorbă cu un preot. Oricum, Căsătoria este o taină. Aşa este şi în Biserica Ortodoxă, şi în cea Lipovenească. În Scriptură este scris că "ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă". Catehismul Bisericii Catolice spune că în situaţii speciale (cum a fost şi a dv. după cele descrise), cei doi pot trăi separat, fără însă a se căsători. În faţa lui Dumnezeu ei rămân una, "până ce moartea îi va despărţi". La Căsătorie cei doi îşi promit că vor fi împreună "la bine şi la greu, în timp de boală ca şi în timp de sănătate". Amândoi, în cazul în care se separă, trebuie să rămână deschişi pentru împăcare în cazul în care partea vinovată se corectează. Rugaţi-vă pentru ca Dumnezeu să vă dea lumină să vedeţi clar ce aveţi de făcut.

* Dorin Martea (e-mail). "Spuneţi vă rog de unde vine răul pe pământ".

Scriptura ne spune că răul a intrat în lume odată cu păcatul. (Rom 5,12): "Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea; şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit". Răul a intrat în lume din cauza omului şi a libertăţii sale de voinţă. Răul îşi are izvorul în îngerii care au căzut şi în omul care s-a abătut de la izvorul binelui. Răul fizic şi moral nu are o existenţă proprie, ci apare ca o lipsă a binelui, aşa cum întunericul se întinde acolo unde se retrage lumina. Vestea bună este că Dumnezeu a scos din răul care a fost pactul, binele cel mai mare: calitatea de a ne regenera şi schimba prin iubire. Isus a venit pentru noi ca, prin iubire, să ne mântuiască. El a biruit moartea şi păcatul. Toţi cei care îl urmează sunt părtaşi de biruinţa lui. Vă dorim numai bine!

* Gh. Vasilescu (e-mail). "Lumina este Hristos, nu papa! Faceţi o mare confuzie. Confundaţi pe Hristos cu papa. Sau confundaţi pe vreun patriarh cu papa sau cu Hristos? Sfântul Ioan Hrisostom în Omilia la Matei expune aşa: "Piatra pe care Dumnezeu va zidi Biserica sa nu este persoana lui Petru sau a urmaşilor lui, ci este mărturisirea descoperită de Dumnezeu lui Petru, anume că Cristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Viu". Nu i s-a dat lui Petru o misiune mai specială decât celorlalţi apostoli. Iată, aceasta o mărturiseşte Biserica veche prin gura sfântului Ioan Hrisostom şi nu numai. De aceea nici episcopii Romei (nu există nici o dovadă că Petru ar fi hirotonit episcop la Roma) nu au un har mai special decât al celorlalţi episcopi. Trei trepte sunt cunoscute: arhieria, preoţia şi diaconia. (Să nu uităm că şi patriarhul Alexandriei are titlul de papă)".

Sigur aţi citit cu atenţie mesajul trimis? Unde aţi găsit spus că papa este Cristos? sau că Petru a fost hirotonit la Roma? Puneţi pe seama noastră afirmaţii pe care nu le-am făcut niciodată. Papa nu este decât ceea ce este notat în Scriptură: succesor al apostolului Petru căruia Isus i-a spus: "Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri" (Matei 16,13-19); "Paşte oile mele!" (Ioan 21,17). Aşadar, Petru este doar cel care a primit misiunea cea mai importantă în Biserică. Dacă tot aţi citit Ioan Crizostom, cum de nu aţi citit şi ce spune în Omilia 65? Vă redăm textul mai jos pentru a vă edifica: "Însuşi Ioan care acum vrea să fie în faţă prin ambiţie, în toate circumstanţele va ceda primatul lui Petru, atât în predicare, cât şi în săvârşirea minunilor, aşa cum apare din cartea Faptele Apostolilor" (Omilii despre Evanghelia după Matei ale sfântului Ioan Crizostom, episcop, Omilia 65,2-4: PG 58,619-622).

* Francisc (Bacău). "Am trecut de mai multe ori prin localitatea Chetriş (jud. Bacău) şi mereu reduceam viteza maşinii pentru a admira un loc presărat cu tot felul de flori. Într-una din zile am descoperit şi proprietarul acestui loc şi am intrat în dialog cu el felicitându-l pentru acest peisaj. El mi-a spus: "Sunt la pensie de 11 ani şi acum mă ocup cu diverse munci de la ţară. Îmi plac florile şi pomii fructiferi. În fiecare zi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat"".

Vă mulţumim pentru gândurile frumoase. Din cauza spaţiului limitat nu putem publica fotografiile trimise.