"Tu chiar nu te uiţi la televizor?" "Nu. Şi de ce aş face-o?" "Pentru o mie şi unu de motive. Spre exemplu: ca să te relaxezi; ca să mai uiţi de ceea ce te presează; ca să mai alungi singurătatea; ca să ştii ce se întâmplă în lume; ca să mai înveţi câte ceva într-un mod plăcut; ca să-ţi îmbogăţeşti imaginaţia; ca să te distrezi; ca să-ţi umpli timpul cu ceva - de ce nu? - chiar folositor; ca să înţelegi, din păţania altora, cum se poate ieşi dintr-o situaţie; ca să treci prin diferite emoţii, fără să fii implicat în mod riscant; ca să experimentezi în direct marile drame ale omenirii; ca să fii pe fază atunci când intri într-o discuţie... Dar ia stai puţin! Spune-mi tu măcar un motiv pentru care nu o faci!" "Nu mi-ar mai rămâne timp..." "A, da, înţeleg... pentru socializări... facebook... chestii din astea..." "Nu! Nicidecum!" "Atunci?..." "Nu mi-ar mai rămâne timp pentru multe..., printre altele: să discut de-ale noastre cu cei din familie, să fiu atent la problemele altora, să intervin atunci când cineva are nevoie de ajutor, să adresez un cuvânt drăguţ celor din jur... şi, nu în ultimul rând, să mă rog... mai ales Rozariul..." "!?!".
