Am încercat în articolele precedente să atingem unele teme generale care să îi ajute pe tineri să se pregătească cu seriozitate pentru viaţa de căsătorie. Ţinând cont de tot ceea ce am spus până acum ne întrebăm: de ce familia este atât de importantă? Încercăm să dăm câteva răspunsuri.

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu pentru a iubi şi se realizează pe deplin doar atunci când se dăruieşte în mod sincer altora. Familia este cadrul privilegiat unde omul învaţă să dăruiască şi să primească iubire. Fericitul Ioan Paul al II-lea spunea într-un discurs în anul 1979: "Omul a devenit imagine a lui Dumnezeu nu numai prin propria umanitate, ci şi prin comuniunea pe care bărbatul şi femeia o formează încă de la început... Omul devine imagine a lui Dumnezeu nu atât în momentul singurătăţii, cât mai ales în momentul comuniunii. De aceea Biserica manifestă o atenţie deosebită faţă de familie".

Familia este o instituţie intermediară între individ şi societate. Ea se fundamentează pe o relaţie de iubire profundă între soţ şi soţie, care transmit copiilor siguranţă, armonie şi încredere. Tocmai de aceea familia este binecuvântată de Dumnezeu şi devine o cale de sfinţire.

Familia este un bine pentru întreaga omenire şi un fundament indispensabil pentru societate. În familie, copiii învaţă valorile umane şi creştine care îi vor face oameni buni şi cetăţeni cinstiţi. Se ştie că persoanele care creează cele mai multe probleme într-o societate sunt acelea cărora le-a lipsit ambientul de familie.

Familia este cadrul cel mai potrivit în care să se formeze persoane libere şi responsabile. Dacă într-o familie copiii văd că părinţii îşi trăiesc viaţa cu seninătate şi entuziasm, în ciuda tuturor dificultăţilor, vor învăţa şi ei la rândul lor să se bucure de viaţă, să îşi îndeplinească îndatoririle şi să aleagă mereu ceea ce este cu adevărat spre binele lor şi nu contravine binelui aproapelui.

În familie se transmite cel mai bine credinţa. Familia este numită "Biserică domestică" pentru că aici se experimentează cel mai bine comuniunea din interiorul Bisericii. Părinţii sunt primii responsabili ai educaţiei şi primii vestitori ai credinţei. Ei trebuie să fie un exemplu, să îi obişnuiască pe copii să se roage şi să participe la viaţa comunităţii.

Papa Ioan Paul al II-lea a scris în anul 1981 o exortaţie apostolică despre îndatoririle familiei creştine în lumea de azi. În acest document se scoate în evidenţă patru misiuni generale ale familiei: formarea unei comunităţi de persoane, slujirea vieţii, participarea la dezvoltarea societăţii şi participarea la viaţa şi misiunea Bisericii. În încheierea documentului, Ioan Paul al II-lea spune: "A iubi familia înseamnă a şti să-i stimezi valorile şi posibilităţile, promovându-le mereu. A iubi familia înseamnă a individualiza pericolele şi relele care o ameninţă, pentru a le putea depăşi. A iubi familia înseamnă a te strădui pentru a-i pregăti un ambient care să-i favorizeze dezvoltarea. Formă excelentă de iubire a familiei este aceea de a reda familiei creştine de astăzi motive de a se încrede în ea însăşi, în propriile bogăţii ale naturii umane şi ale harului, încredere în misiunea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu...".

Multe ar putea fi spuse despre familie şi să ne determine să alegem să întemeiem o familie! Un gânditor italian spunea: "Familia este patria inimii!".