Cefaleea este cel mai frecvent simptom dureros. Aproape fiecare al zecelea pacient consultat de medic prezintă cefalee.

Există mai multe tipuri de cefalee, în funcţie de anumite caractere, şi anume: frecvenţa cu care apare, momentul apariţiei, localizarea durerii, intensitatea acesteia, caracterul (pulsatil, constrictiv etc.), factorii calmanţi, factorii declanşatori, durata, tipul de debut (brusc sau treptat), precum şi funcţie de simptome asociate (greaţă, vărsături, lăcrimare).

Cel mai frecvent tip de cefalee este migrena. Ea poate fi anunţată de unele simptome premergătoare (senzaţii de greaţă, vărsături, tulburări de echilibru) sau poate apărea brusc (aşa-numita migrenă neanunţată). De obicei, migrena are caracter de hemicranie (doare jumătate din cap). Poate fi percepută ca o durere pulsatilă sau trepidantă, durează între 4 ore şi 3 zile, poate fi agravată de efortul fizic şi poate apărea încă de la vârsta de 14 ani.

O altă formă de cefalee este cea de tip tensiune, percepută ca o tensiune intracraniană şi care poate apărea sub forma unor episoade ocazionale sau frecvente. Durează între 30 minute şi 7 zile, este de cele mai multe ori bilaterală şi la atingerea feţei creează senzaţia de intensificare a durerii.

Un alt tip de cefalee este cefaleea trigeminală, dată de afectarea nervului trigemen. Ea apare frecvent în sezonul rece datorită expunerii capului la temperaturi scăzute. Are un caracter ascuţit, sever, chinuitor, insuportabil, este strict unilaterală şi apare în jurul orbitei sau la tâmplă. Durează între 15 minute şi 3 ore. Este specifică vârstei între 20 şi 40 ani. Apare noaptea şi poate fi însoţită de lăcrimare, congestie nazală, edem palpebral (senzaţie de ochi umflat).

Cefaleea de tip hemicranie parisistică apare ca o durere de cap unilaterală sâcâitoare, ca o trepidaţie. Durează între 2 şi 30 minute, putând apărea la orice vârstă.

Există forme de cefalee care apar la efort, tuse frecventă, în somn (cefaleea de somn sau de tip "ceas deşteptător"). În urma traumatismelor capului şi gâtului poate apărea cefaleea posttraumatică. Tulburările vasculare (tromboza venoasă, malformaţiile vasculare, ateroscleroza) pot da şi ele cefalee. Afecţiunile inflamatorii şi cele infecţioase pot provoca, de asemenea, cefalee.

Alte cauze potenţiale ale cefaleei pot fi: abuzul de medicamente, efectele secundare ale unor medicamente, hipertensiunea arterială, şederea în încăperi neaerisite (din cauza oxigenării insuficiente a creierului), postul prelungit, neutilizării unor ochelari adecvaţi, tulburări ale urechii, afecţiuni ale dinţilor, gâtului, afecţiuni psihiatrice, neurologice, rinosinuzitei.

Cefaleea cuprinde patru grade de severitate în funcţie de răspunsul la următoarele întrebări:

- câte zile aţi lipsit în ultimele trei luni de la serviciu din cauza durerilor de cap?

- în câte zile aţi avut randament scăzut la serviciu din cauza durerilor de cap în ultimele trei luni?

- câte zile în ultimele trei luni nu aţi reuşit să faceţi menajul din cauza durerilor de cap?

- câte zile în ultimele trei luni nu aţi putut efectua activităţi sociale din cauza durerilor de cap?

În funcţie de răspunsul la aceste întrebări se stabileşte un scor care plasează cefaleea într-unul dintre cele patru grade de severitate. Gradul 1 de severitate nu necesită tratament, gradul 2 are nevoie moderată de tratament, iar gradele 3 şi 4 au nevoie crescută de tratament.

Tratamentul cefaleei presupune rezolvarea corectă a cauzelor şi tratamentul simptomatic (calmarea durerii). Pentru calmarea durerii pot fi folosite: nurofen, paracetamol, diclofenac, aspirină etc. Dacă e cazul, la acestea se poate adăuga metoclopramid, cu rol în combaterea simptomelor de greaţă şi vomă. Totuşi, administrarea acestor medicamente trebuie să se facă la recomandarea medicului.

Dr. Amza Doina Lucia, medic primar