Preotul franciscan Iosif Gabor s-a născut la Tămăşeni la 1 aprilie 1922 şi a urmat studiile teologice, cu întrerupere, la Seminariile din Hălăuceşti, Luizi-Călugăra şi Oradea. A fost hirotonit la 8 decembrie 1954 la Oradea, activând apoi la catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti şi în parohiile Adjudeni, Galaţi, Fărcăşeni, Cotnari, Nisiporeşti, Frumoasa, Izvoare (IS), Luizi-Călugăra şi Baraţi. A murit la 4 noiembrie 1988, fiind înmormântat la Luizi-Călugăra.

Pr. Iosif Gabor este autorul unei opere ştiinţifice impresionante - circa 101 titluri de lucrări - în care tratează subiecte de istoria Bisericii Catolice din Moldova şi Valahia.

În anul 1949 a fost arestat de Securitate şi deferit Tribunalului Militar Galaţi care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecţională pentru "uneltire contra ordinii sociale". Motivul arestării era acela că Securitatea îl bănuia că ar fi luat parte în anii 1948-1949 la difuzarea manifestului anticomunist redactat de organizaţia "Partizanii României Creştine" din Sagna.

A fost încarcerat în penitenciarele din Bacău, Galaţi şi Poarta Albă.

În anul 1957, Securitatea i-a deschis dosar de urmărire informativă, deoarece îl suspecta de legături cu unii preoţi greco-catolici, dar şi cu preoţi romano-catolici din Roma (Italia), prin intermediul Legaţiei Italiei la Bucureşti.

În perioada următoare va fi acuzat de păstrarea unor legături cu surori franciscane şi cu grupul preoţilor din lotul de arestaţi Albert-Dămoc-Budău. De asemenea, va fi acuzat că l-a ajutat pe ep. Ioan Ploscaru, care deţinea literatură religioasă ("Predicile" lui Colombo, "Ordo" ş.a.), şi că a redactat unele lucrări de spiritualitate destinate preoţilor şi măicuţelor ("Popas", "Tu eşti preot în veci" ş.a.).

Supravegherea informativă permanentă şi teama de a fi arestat din nou l-a determinat pe pr. I. Gabor să distrugă, prin ardere, unele manuscrise, inclusiv trei albume de fotografii. De asemenea, în anul 1962, pr. Gabor a fost anchetat în cazul procesului lotului Albert-Dămoc-Budău, iar un an mai târziu, Securitatea i-a închis dosarul individual pe motiv că nu existau suficiente probe pentru a fi arestat.

Dosarul de urmărire informativă a fost redeschis în anul 1979, în contextul izbucnirii scandalului legat de publicarea în Italia a unui articol în care era descrisă situaţia Bisericii Catolice din Moldova, pr. I. Gabor fiind suspectat - eronat - de a fi autorul articolului în cauză. Totodată, Securitatea era la curent cu faptul că cel urmărit întocmise în perioada respectivă un dicţionar al localităţilor catolice din Moldova, dar şi numeroase monografii dedicate unor parohii catolice din Moldova şi Valahia, lucrări pe care securiştii le etichetaseră iniţial drept "scrieri cu conţinut ostil la adresa orânduirii noastre socialiste".

Din nou, dosarul va fi închis în anul 1985, dată la care aceiaşi securişti trăgeau concluzia că "scrierile pr. I. Gabor au un conţinut corect şi se bazează pe realitatea istorică".

Privitor la faptul că în timpul vieţii sale pr. I. Gabor nu şi-a publicat lucrările istorice, se pare că acest lucru a fost cauzat de propria sa decizie de a fi precaut, aşa cum rezultă dintr-un document din anul 1979 în care un ofiţer relata următoarele: "Nu doreşte să publice lucrările. Scrierile sale sunt pentru posteritate!". Aceeaşi atitudine de precauţie l-a determinat să refuze întocmirea unei lucrări dedicate preoţilor catolici care au suferit prigoana închisorilor comuniste.