La jumătatea distanţei între Limoges şi Montauban, în regiunea Pirineilor de sud, s-ar putea să vă atragă atenţia un indicator: Sanctuarul Rocamadour. Este al treilea loc vizitat în Franţa (după Mont Saint Michel şi Turnul Eiffel). Biserica Saint Sauveur şi mormântul sfântului Amadour sunt deja în patrimoniul UNESCO. Localitatea şi sanctuarul domină, de pe vârful unor faleze enorme, toată Valea Alzou, iar de la balconul bisericii veţi avea o imagine panoramică de excepţie.

În acest loc, unic în felul său, de-a lungul secolelor, au sosit regi şi servitori, prinţi şi călugări, săraci şi bogaţi, bolnavi şi sănătoşi, penitenţi şi pelerini. Toţi au venit pentru a o implora pe Maica Domnului, pentru a mulţumi sau pentru a face penitenţă.

Există mai multe istorioare care ar prezenta originea acestui loc. În secolul al XII-lea călugării benedictini au descoperit aici osemintele sfântului Amadour. Cine era el? Servitorul căruia i s-a adresat Maria la nunta din Cana, spunându-i: "Faceţi tot ce vă va spune!". Altă tradiţie spune că ar fi Zaheu din Evanghelie, care, împreună cu sfânta Veronica, s-a retras în aceste locuri sălbatice. Iar locul îşi trage numele de la acest Amadour: Roc d'Amadour (Stânca lui Amadour).

Importanţa sanctuarului a crescut când pelerinii, care se îndreptau spre Santiago de Compostella, făceau un popas penitenţial aici.

În capela Mariei se află o statuie foarte interesantă, Fecioara neagră. Este o statuie din secolul al XII-lea, sculptată în lemn. Fecioara este în poziţie şezând, ea însăşi fiind parcă un tron pentru Fiul ei. Maria stă în poziţie perfect dreaptă, arătând multă demnitate. Are o faţă senină, cu un zâmbet subtil pe buze, iar ochii privesc atât spre pelerin cât şi în pământ, în acelaşi timp. Ambele braţe se sprijină pe mânerele tronului, fără a-l sprijini cu nimic pe copilul aşezat pe genunchi. Parcă nu îi este teamă că acest copil va pleca sau va cădea, vrând să spună pelerinului: "Da, este copilul meu, dar nu îmi mai aparţine; am fost aleasă de Dumnezeu ca să-l dau lumii. El este pentru voi, el este Mântuitorul vostru".

După ce pelerinii îşi spun rugăciunea lor, în capela Fecioarei, ei coboară în capela sfântului Amadour. Trupul său a fost intact până la 3 septembrie 1562, când a fost ars de trupele protestante. Mai pot, de asemenea, să fie vizitate trei capele: a sfintei Ana, a sfântului Blaziu şi a sfântului Ioan Botezătorul, care ulterior a devenit şi baptister. Dar cea mai frumoasă capelă este aceea dedicată sfântului Arhanghel Mihail, împodobită cu fresce foarte vechi: Isus, cei patru evanghelişti şi sfântul Mihail.

Mai merită atenţie Marea Scară, care conduce spre sanctuar: 97 de trepte conduc spre capela Fecioarei. Mulţi pelerini, ca semn de pocăinţă, o urcă în genunchi. Are şi o simbolistică: invită la părăsirea văii întunecoase spre a urca spre lumină, spre Maria.

Interesant este şi clopoţelul minunat, care îşi are originea de prin secolul al IX-lea. Maria de la Rocamadour era foarte invocată de către marinarii care plecau în larg. Când erau în pericol de naufragiu, toţi marinarii alergau la ea. Când erau salvaţi, clopoţelul suna singur, şi astfel îi anunţa pe cei de acasă că totul e în ordine.

În capela Fecioarei de Rocamadour veţi mai vedea şi Cartea minunilor, cu multe povestiri şi mulţumiri ale pelerinilor care au alergat la Maria şi au fost ajutaţi.