Fericitul Ioan Paul al II-lea îndemna ca în aceste vremuri, în care familia şi viaţa sunt expuse unor mari provocări, să se reliefeze exemplul unor soţi şi părinţi care au trăit cu adevărat cerinţele creştinismului în privinţa vieţii de familie.
Un asemenea exemplu a fost d-na Maria Moisin, trecută la Domnul la 15 aprilie 2011, soţia timp de 69 de ani a preotului greco-catolic Octavian Moisin, canonic mitropolitan şi prelat papal.
Maria s-a născut la 25 februarie 1922, tatăl său fiind militar în Armata Regală Română, de religie greco-catolică, descendent din familia lui Avram Iancu (care era tot greco-catolic). A primit o frumoasă educaţie, mama Mariei (care se numea tot Maria), fiind de asemenea tot de religie greco-catolică. După părinţi o chema Rasiga, prin căsătorie s-a numit Moisin.
Maria şi Octavian Moisin au avut şapte copii, născuţi în vremuri dificile, în timpul războiului şi în anii ocupaţiei sovietice. Erau lipsuri alimentare mari, unele provocate de seceta din anii 1946-1947, dar cei doi soţi au primit copiii pe care Dumnezeu a voit să li-i dăruie. La necazurile vremii s-a mai adăugat unul foarte grav pentru Octavian (răsfrângându-se asupra întregii familii), anume cel al persecuţiei religioase timp de 41 de ani (1948-1989). Octavian urmase teologia la Blaj, paralel cu profesarea meseriei de inginer chimist şi de profesor. La 1 decembrie 1948, Biserica Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii de către regimul comunist. După o săptămână, Octavian a fost hirotonit preot în secret de către arhiepiscopul Alexandru Cisar (romano-catolic) la Bucureşti. Acesta şovăise, ştiind că regimul comunist urmărea şi reprima orice acţiune în acest sens, dar episcopul Anton Durcovici de la Iaşi, care a fost de faţă la discuţia premergătoare, a fost categoric în favoarea hirotonirii lui Octavian, fără a ţine seama de riscuri (...).
Maria muncea din zori până noaptea pentru a-şi îngriji cei şapte copii, neştiind adesea ce avea să le poată găti în ziua respectivă... S-a străduit enorm, împreună cu Octavian, ca toţi copiii să înveţe bine şi să primească o educaţie creştină adevărată... Viaţa ei erau copiii şi soţul, nădejdea ei era în Domnul Cristos şi în Maica Domnului. Se ruga mereu, venea zilnic la sfânta Liturghie în capela catacombă, se împărtăşea. A trecut la lumina veşnică primind sfintele taine.
