* Dorin Martea (e-mail) "Spune-ţi vă rog care este atitudinea Bisericii faţă de minorităţile sexuale şi căsătoriile dintre aceste persoane? Vă mulţumesc mult!".

Problemele de care sunteţi interesat sunt tratate în Catehismul Bisericii Catolice la numerele 2357-2359 (p. 490). Iată câteva idei din cele notate acolo sub titlul: Curăţie şi homosexualitate (nr. 2357): "Homosexualitatea desemnează relaţiile între bărbaţi sau între femei care simt o atracţie sexuală exclusivă sau predominantă faţă de persoane de acelaşi sex. Ea îmbracă forme foarte variate de-a lungul secolelor şi în diferite culturi. Geneza ei psihică rămâne în mare măsură neexplicată. Bazându-se pe Sfânta Scriptură, care le prezintă ca depravări grave, tradiţia a declarat întotdeauna că "actele de homosexualitate sunt în mod intrinsec dezordonate". Ele sunt contrare legii naturale. Închid actul sexual faţă de darul vieţii. Nu izvorăsc dintr-o complementaritate sexuală şi afectivă adevărată. Nu pot fi aprobate în nici un caz"; (nr. 2358): "Un număr deloc neglijabil de bărbaţi şi de femei prezintă tendinţe homosexuale înnăscute. Ei nu-şi aleg condiţia homosexuală: ea constituie pentru cea mai mare parte dintre ei o încercare. Trebuie să fie priviţi cu respect, compasiune şi delicateţe. Se va evita orice semn de discriminare nedreaptă faţă de ei. Aceste persoane sunt chemate să realizeze voinţa lui Dumnezeu în viaţa lor şi, dacă sunt creştine, să unească greutăţile pe care le întâmpină din cauza condiţiei lor cu jertfa crucii Domnului"; (nr. 2359): "Persoanele homosexuale sunt chemate la curăţie. Prin virtuţile stăpânirii de sine, educatoare ale libertăţii interioare, uneori cu sprijinul unei prietenii dezinteresate, prin rugăciune şi harul sacramental, ele pot şi trebuie să se apropie, treptat şi cu hotărâre, de perfecţiunea creştină". De asemenea, în Compendiul Catehismului este notat: (nr 492): Care sunt principalele păcate împotriva castităţii? Sunt păcate în mod grav contrare castităţii, fiecare după natura propriului obiect: adulterul, masturbarea, desfrâul, pornografia, prostituţia, violul, actele homosexuale. Aceste păcate sunt expresie a viciului necurăţiei. Dacă sunt comise asupra minorilor, aceste acte sunt un atentat şi mai grav împotriva integrităţii lor fizice şi morale". De asemenea, sunt câteva documente pe care le puteţi citi, printre care: "Consideraţii referitoare la proiectele de recunoaştere legală a uniunilor dintre persoane homosexuale" (Editura "Presa Bună", 2003).

* Marta (e-mail) "În această zi am participat la celebrarea sacramentului primei sfinte Împărtăşanii a copiilor de la noi din localitate. Este o parte frumoasă a vieţii mele de care copiii mi-au amintit... M-am oprit din rugăciune fiind, recunosc, egoistă, cu gândul că sunt puternică în credinţa mea, fără ajutor de la nimeni. Astăzi, înţeleg că Isus este puterea din noi. Noi singuri nu putem fi decât vulnerabili. Să venim la el, cu încredere. Cu credinţă! Cum să iert? Vreau să merg să mă spovedesc, dar mai întâi trebuie să înţeleg încă un lucru. Cum nu am avut de ales, a trebuit ca un copil inocent să iau exemplul părintesc (al mamei), care mi-a tăiat aripile nevinovate, determinându-mă să renunţ la numele de creştin prin fanatismul ei. Oare cine e creştin? Tatăl meu a fost bolnav şi dânsa (ca soţie) l-a părăsit la greu, şi pe noi. Mama (nu ştiu dacă merită acest nume), mă punea să-i fac treburile acasă în timp ce ea se plimba şi dacă câştiga ceva devenea din ce în ce mai arogantă... Ea şi-a luat banii şi a plecat spunând că tata e rău şi e vinovat. Eu ştiu cât de mult a suferit el, pentru că el este acel copil încrezător pe care Isus îl ajută indiferent de situaţie. El are putere... Ea merge în excursii cu teme religioase şi crede că această faţadă o face să pară cumsecade. Dumnezeu vede, cred, cum e în realitate... Acum eu am de lucru şi, cu toate că e bolnav, tata se ocupă de treburi acasă, merge aproape zilnic la Biserică şi a rămas doar regretul că am avut o asemenea fiinţă ca mamă, mai bine nu aveam. Aş vrea să o pot ierta. Oare cum aş putea? Vă mulţumesc anticipat şi aştept răspunsul dv.".

Indiferent ce a făcut mama dv. va rămâne cea care v-a dat viaţă. Ca atare, măcar pentru aceasta trebuie s-o respectaţi şi să-i acordaţi cinstea cuvenită. Nu uitaţi că este notat în Scriptură: "Cinsteşte-l pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământ". Nu avem noi dreptul să luăm locul lui Dumnezeu. Pentru modul cum s-a comportat o va judeca Dumnezeu. Căutând să tot păstraţi în inimă şi să vă gândiţi la câte v-a făcut mama nu faceţi altceva decât să purtaţi o povară. Recitiţi cu atenţie textele care spun cum a procedat Cristos cu cei care i-au făcut rău. Cum a procedat el când era pe cruce cu cei care l-au scuipat şi l-au batjocorit? Poate că aşa veţi găsi putere să iertaţi. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru ca Dumnezeu să vă dea această putere. Vă dorim gânduri bune şi binecuvântare de la Domnul.