- Ioan Cojan (Traian). "Am avut ocazia să aud care sunt deosebirile dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă. Din aceste deosebiri am reţinut câteva: Biserica Ortodoxă nu-l recunoaşte pe Sfântul Părinte papa ca unicul conducător şi păstorul suprem al Bisericii Universale a lui Cristos; nu crede în existenţa purgatoriului; crede că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl nu şi de la Fiul; ţine sărbătorile după calendarul iulian. Cu privire la Biserica Greco-Catolică se ştie că ţine sărbătorile tot după calendarul iulian, celebrările liturgice le face în ritul oriental la fel ca Biserica Ortodoxă. Legat de asemănările dintre aceste două religii aş dori să întreb dacă şi Biserica Greco-Catolică nu crede în existenţa purgatoriului şi dacă crede că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl nu şi de la Fiul"?

Mai întâi o precizare: cele mai multe dintre punctele menţionate de dv. nu mai constituie azi puncte de diferenţă între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Dialogul teologic dintre cele două Biserici a ajuns la concluzia că de multe ori Bisericile exprimă acelaşi lucru în cuvinte diferite sau accentuează prin exprimările lor diferite aspecte. Cel mai important punct de diferenţă este cel legat de primatul papal. Cu privire la Biserica Greco-Catolică, aceasta este în comuniune deplină cu Biserica Romei. Ca atare, ea crede la fel ca Biserica Romano-Catolică. Diferă doar ritul în care se fac celebrările.

- Iosif Roca (Galaţi). "După ce am citit, la recomandarea părintelui drag Eugen Blăjuţ, de la parohia noastră cărţile "Chinurile naşterii celei de-a doua" şi "O turmă şi un păstor", scrise de arhimandritul Teodosie Bonteanu, am găsit în revista "Lumina creştinului" din noiembrie 2010 în articolul "Întâlnire ecumenică" o frază care mi-a plăcut foarte mult şi pe care o reproduc exact ca în articol. "Încercăm să învăţăm ceva nou, în calitate de creştini în Europa, pentru a putea să respirăm cu cei doi plămâni". Întâlnirea ecumenică de la Viena confirmă că frământările autorului (Teodosie Bonteanu) nu au fost în zadar. Dacă te opreşti un pic în stradă, în faţa bisericii noastre din Galaţi, găseşti acest mesaj, într-un panou, clar exprimat, de însuşi Mântuitorul şi pus la vederea tuturor. Dincolo de tot ce s-a scris şi spus despre unitate, pro şi contra, nimeni nu poate nega că preocuparea este de actualitate şi poate fi scânteia Europei. Nu pot să nu spun că mi-a plăcut şi cred în ideea lui Dan Puric mărturisită în cartea sa "Cine suntem" privitor la recăpătarea demnităţii creştine, de sus în jos. Apar minţi luminate, oameni cu harul Sfântului Spirit, care ne pot călăuzi să găsim drumul. Îi mulţumesc public stimatului părinte Eugen Blăjuţ pentru tot".

Ne bucurăm că acest text a venit tocmai în luna când ne rugăm pentru unitatea creştinilor. Sperăm că pr. Eugen Blăjuţ va citi mesajul dv. în care îi mulţumiţi pentru ceea ce a făcut. De asemenea, sperăm că veţi continua să vă rugaţi pentru unitate şi pentru preoţi.

- G.I. (Iaşi). "În ziua de 20 august în calendar este trecută sfânta Laura. Din păcate, nu ştiu nimic despre ea şi nici nu am idee unde aş putea găsi ceva informaţii. Poate că îmi puteţi oferi dv. Vă mulţumesc!".

Rămăşiţele sfintei martire Laura se află în Biserica "Maica Îndurării" (Santa Maria del Trebbio), situată aproape de mănăstirea franciscană de Pollenza (Italia). Au fost aduse în acest loc în anul 1846 din catacombele romane. Împăratul Diocleţian, pentru a menţine unitatea imperiului în faţa invaziilor altor naţiuni, în anii 302-305, a emis un decret prin care creştinii trebuiau să ofere jertfe la altarul zeilor. Pentru că sfânta Laura a refuzat să aducă jertfe zeilor, a fost exilată la Ancona şi apoi decapitată, împreună cu mulţi alţi creştini fideli lui Isus Cristos. Trupul ei a fost exhumat la 4 ianuarie 1846, iar Alessandro de Conti Benedetti, episcop de Recanati şi Loreto, după ce a recunoscut martiriul său, i-a conferit cinstea cuvenită. La 27 mai 1889, părintele Francisc Zamponi, membru al conventului Loreto Pollenza, a adus moaştele sfintei Laura, care au fost aşezate într-o urnă din Colegiul "San Biagio". Acum sfânta se află într-un urnă nouă, amplasată în altarul capelei terţiarilor franciscani, împreună cu sfântul Francisc, sfântul Ludovic, regele Franţei şi sfânta Elisabeta a Ungariei. Sărbătoarea anuală a fost iniţiată de către părintele Umberto Greaves de Pollenza, printr-o Liturghie în august 1953.

- C.E. (Oţeleni). "Doresc să împărtăşesc cu toţi cititorii revistei "Lumina creştinului" bucuria pe care o am datorită preoţilor care activează la noi în parohie. Părintele paroh Iosif Gârleanu şi părintele vicar Marius Sabău, care a veni de curând în mijlocul nostru, ne înalţă cu mintea spre Dumnezeu prin predicile şi învăţătura lor. La noi în sat mulţi credincioşi fac parte dintr-un grup de rugăciune cum ar fi: "Familia Preasfintei Inimi a lui Isus", "Grupul euharistic", "Rozariul viu" etc. Mai avem în sat şi Congregaţia Surorilor Maestre ale Sfintei Doroteea "Fiicele Sfintelor Inimi", care ne ajută foarte mult în educarea şi catehizarea copiilor şi a tinerilor. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a binecuvântat satul cu asemenea preoţi şi surori şi-l rugăm să-i binecuvânteze în munca lor".

Este frumos că apreciaţi munca preoţilor şi surorilor din comunitatea dv., aşa cum credem că şi ei sunt alături de credincioşii cărora le slujesc. Rugaţi-vă şi pe mai departe pentru vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată, pentru ca Dumnezeu să reverse harul său acolo unde cuvântul său încă nu ajuns sau este neglijat.