Bunicii noştri foloseau uleiul de peşte în profilaxia rahitismului. Părinţii noştri erau sfătuiţi să mănânce zilnic peşte ("Nici o masă fără peşte") din raţiuni economice. Astăzi, peştele şi produsele derivate sunt din nou pe lista priorităţilor dietetice, datorită conţinutului mare de acizi graşi omega 3, care au efecte extrem de pozitive asupra unei patologii variate şi de mare actualitate. În acelaşi timp, ca şi în multe alte ocazii similare, pe măsură ce efectele pozitive ale acizilor omega 3 au început să fie evaluate, nu au întârziat să apară şi exagerările. Pornind de la premise corecte, s-a ajuns la concluzii cel puţin nepotrivite, uleiurile de peşte fiind prezentate ca soluţia unui număr crescând de situaţii patologice, un fel de panaceu lipsit de efecte adverse, care rezolvă complet şi fără riscuri probleme de sănătate mai simple sau mai dificile.

Vom încerca, în continuare, să prezentăm câteva din motivele pentru care trebuie modificate unele obiceiuri alimentare în sensul consumului mai des al peştelui (principala sursă de omega 3) şi eventual să se recurgă la suplimente omega 3 fără a exagera şi fără a induce efecte colaterale problematice.

Unele dintre cele mai importante acţiuni profilactice pe care le au acizii graşi omega 3 sunt legate de efectul acestora asupra aparatului cardio vascular. Studiile care au avut drept subiect populaţiile de eschimoşi au indicat la acestea o mortalitate redusă prin boli cardio vasculare. S-au constatat efecte pozitive asupra tensiunii arteriare, de prevenire a infarctului miocardic şi a accidentelor vasculare cerebrale.

O altă afecţiune de mare interes în care omega 3 intervine este astmul bronşic. De asemenea, omega 3 are un rol important în dezvoltarea şi funcţionarea creierului.

Analiza calitativă a nouă studii a indicat un efect variabil al acizilor graşi omega 3 asupra afecţiunilor renale, îndeosebi asupra creatininei.

Studiile care au inclus persoane afectate de lupus au dat rezultate neconcludente, iar cele care au urmărit influenţa acizilor omega 3 asupra densităţii osoase au dat rezultate diferite şi neunitare.

Numeroase studii experimentale şi clinice au indicat că acizii graşi omega 3 ar ameliora prognosticul pacienţilor care suportă un transplant (scad rata de respingere, reduc hiperlipemia, hipertensiunea şi vâscozitatea sangvină, scad toxicitatea ciclosporinei A).

O sinteză a studiilor existente nu a concluzionat că există efecte benefice certe în suplimentarea cu acizi omega 3, indiferent de tipul de transplant. Singura excepţie a fost reducerea trigliceridemiei la pacienţii cu transplant renal, aspect care concordă cu efectele dovedite ale acizilor omega 3.

Prin urmare, recomandările sunt ca persoanele sănătoase să consume omega 3 din surse animale şi vegetale. Cea mai importantă sursă de omega 3 o constituie peştele. Se recomandă ca adulţii sănătoşi să consume peşte de cel puţin două ori pe săptămână, mai ales macrou, hering, sardele, ton şi somon. Persoanele cu alergii la peşte trebuie însă să evite peştele.

Un nivel ridicat de omega 3 este întâlnit şi în salvie, kiwi, nuci, seminţe. Carnea mamiferelor hrănite cu iarbă are o concentraţie mai mare în omega 3 decât a acelora hrănite cu grăunţe. Ouăle provenite de la păsări hrănite organic au conţinut în omega 3 mai bogat decât cele provenite de la păsări hrănite cu grăunţe.

Pe lângă aceste surse de omega 3 se pot folosi şi suplimentele cu omega 3, dar atenţie la persoanele diabetice şi cu risc de hemoragie. Dozele exagerate de omega 3 pot da: hemoragie cerebrală, epistaxis, deprimă rezistenţa la infecţii, disconfort gastro intestinal. De asemenea, atenţie la administrarea simultană cu aspirină, antiinflamatorii, bilobil, antihipertensive.

Din aceste considerente sursa naturală rămâne cea mai sigură şi fără consecinţe negative.