Înfiinţat la 29 septembrie 1886 de către episcopul Nicolae Iosif Camilli, Seminarul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi a devenit, în cei 125 de ani din existenţa sa, o instituţie prestigioasă de învăţământ şi cultură, locală şi naţională.
Istoria Seminarului diecezan este opera vizionară, continuă şi tenace a unor personalităţi ilustre ale Bisericii noastre locale - episcopi, rectori, profesori -, fiind cu toţii modele de ataşament şi fidelitate faţă de "inima diecezei". În mod paradoxal însă, cu toţii au cunoscut deopotrivă, pe lângă momente de mare succes, şi perioade dificile în susţinerea şi dăinuirea acestei opere diecezane. În mod evident însă, cele mai dificile momente le-au cunoscut episcopii Mihai Robu (distrugerea clădirilor de bombardamentele din anul 1944), Anton Durcovici, Marcu Glaser (închiderea ilegală a Seminarului în august 1948 şi confiscarea abuzivă a clădirii), Petru Pleşca (eforturile tenace pentru recuperarea imobilului şi redeschiderea în noiembrie 1956 a cursurilor academice), şi, nu în ultimul rând, episcopul Petru Gherghel, care a întreprins eforturi şi sacrificii mari pentru dezvoltarea continuă a Seminarului, pe care l-a înzestrat, împotriva adversităţilor regimului ateo-comunist, cu o clădire modernă, demnă de o astfel de instituţie prestigioasă.
