S-au împlinit, la 19 noiembrie, o sută de ani de la naşterea arhiepiscopului Ioan Ploscaru, fost episcop al Eparhiei Greco-Catolice de Lugoj şi mărturisitor al credinţei în închisorile comuniste timp de 15 ani. Comemorarea a fost marcată la Lugoj printr-un program liturgic şi cultural-istoric şi prin reculegere la mormântul din cimitirul oraşului. O sfântă Liturghie comemorativă a avut loc şi în catedrala din Iaşi, cu participarea credincioşilor.

Întotdeauna, când citesc: "Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul", îmi vine în minte chipul blând al Preasfinţitului Ioan Ploscaru. Am avut marele har şi fericirea de a trăi timp de patru ani în preajma acestui om al lui Dumnezeu.

În zilele când s-au împlinit o sută de ani de la naşterea acestui ierarh, în România, şi, mai ales, la Lugoj, mulţi şi-au amintit de viaţa, imaginea şi exemplul pe care l-a dat. Câteva cuvinte care l-ar caracteriza ar fi: un cinstitor al Maicii Sfinte şi al Rozariului, un preot euharistic, un trăitor al umilinţei, un scriitor şi un martir.

Era în anul 1987, la sfârşitul lunii aprilie. Duminică dimineaţa, la ora 8.00, pleca de acasă, spre biserica romano-catolică, cu o oră înainte de începerea Liturghiei şi intra în confesional. Ieşea mult după terminarea Liturghiei. Adesea întreba penitentul: "Te rogi Rozariul?" Dacă răspunsul era "da", episcopul scotea din buzunar un rozariu şi, prin gemuleţul confesionalului, i-l oferea penitentului.

Era 21 ianuarie 1990. Înainte de Liturghia de la ora 9.00, Preasfinţitul îmi spune: "Să consacri două ostii, dintre care una să fie pentru noi, ca să mergem în procesiune spre biserica noastră". La sfârşitul Liturghiei din biserica romano-catolică, înainte de binecuvântare, episcopul, îmbrăcat în haine episcopale, apare din sacristie. Se opreşte la altar şi spune: "Nu m-aţi mai văzut niciodată aşa. Eu sunt episcopul Ploscaru!" S-a prezentat cu atâta umilinţă, o umilinţă copleşitoare! Am plecat apoi spre catedrala greco-catolică retrocedată în ianuarie 1990.

A fost consacrat episcop la 30 noiembrie 1948 în capela nunţiaturii din Bucureşti de nunţiul Gerald Patrick O'Hara. Au urmat apoi 15 ani grei de temniţă în diferite penitenciare.

Ca scriitor, episcopul a lăsat două cărţi valoroase: "Lanţuri şi teroare" (o carte de istorie) şi "Cruci de gratii" (o carte cu poezii scrise în închisoare), semnată pseudonim, Ioan Andrei. Din ambele cărţi emană parfumul unei vieţi pline de credinţă şi suferinţă.

O afirmaţie a Preasfinţitului impresionează pe oricine: "Am suferit omeneşte, cu disperare sau cu speranţă, dar totdeauna în credinţă. Am stat în închisoare 15 ani, din care patru ani am fost singur, izolat într-o celulă... Pe torţionarii noştri i-am considerat "instrumente" şi nu acuz pe nimeni, ci doresc tuturor acelor anchetatori o întoarcere sinceră la Dumnezeu şi o adevărată căinţă mărturisită pentru tot ceea ce au făcut. Privind în urmă, la anii lungi de teroare, suferinţă şi chin, mi se pare un vis îndepărtat... Totuşi, a fost o crudă realitate, pe care am oferit-o cu bucurie, clipă de clipă, pentru libertatea Bisericii şi pentru convertirea ţării mele".

Pr. Iosif Dorcu

* * *

Arhiepiscopul Ioan Ploscaru s-a născut la 19 noiembrie 1911 în localitatea Frata (jud. Cluj). A studiat teologia la Blaj şi la Strassbourg (Franţa). La vârsta de 22 de ani a fost hirotonit preot. La 30 noiembrie 1948 a fost consacrat episcop de Lugoj, în clandestinitate. A fost închis şi apoi, în decembrie 1989, a văzut reînvierea Bisericii Române Unite. La 2 decembrie 1996, a fost promovat arhiepiscop de papa Ioan Paul al II-lea. A trecut la Domnul în ziua de 31 iulie 1998, la Lugoj.