Să presupunem că ai cumpărat dintr-un magazin un anumit obiect; pe bonul de casă este înregistrat cu titlul "accesorii". Desigur, nu face parte din cele strict necesare sau esenţiale. Şi totuşi... Dacă stai bine şi te gândeşti.... Cine pe cine susţine? Oare accesoriul trimite la altceva sau mai degrabă acel altceva face referire clară la accesoriu? Sigur că lucrurile pot fi amestecate, privite subiectiv sau chiar inversate prin atitudinea afişată. Iar consecinţele nu sunt de neglijat.
Persoanele cu multe accesorii (cercei în sprâncene, belciug în nas, inel în limbă etc.) riscă să fie reduse la rolul de purtătoare de aşa ceva (aproape prin definiţie). Altceva sare în ochi, cu totul altceva decât identitatea naturală. Cât despre ştirbiturile în ceea ce priveşte personalitatea, ce să mai spunem? Conţinut subţire, substanţă umană atrofiabilă şi... Ceea ce mai rămâne parcă nu este în stare să facă trimitere la intelect, spirit sau suflet. Ah, da! Se poate întâmpla ca de dincolo de maldărul de accesorii să răzbată şi o oarecare bogăţie sufletească. Dar nu este vorba de altceva decât de excepţia care confirmă regula. De obicei accesoriile devin strivitoare, înăbuşitoare, chiar dacă şi... provocatoare (aşa cum se doreşte). Contează însă la ce te provoacă. Cu siguranţă că nu la rugăciune.
