Îndemnuri ale Sfântului Părinte
A oferi un semn de speranţă unei lumi indiferente, a înţelege că a fi botezat presupune să fii un martor al evangheliei, înseamnă să trăieşti mesajul lui Isus de a fi un promotor al fraternităţii universale. Pământul este tot mai populat, plin de culturi şi religii diferite, dar este bolnav de indiferenţă şi, în acest sens, are nevoie de tot mai mulţi oameni care să ştie să promoveze arta dialogului. Planeta este casa tuturor popoarelor şi oamenii trebuie să înveţe să ofere semne de speranţă şi să devină fraţi, cultivând marile idealuri care transformă istoria.
Ziua Mondială a Misiunilor este o ocazie potrivită ca întregul popor al lui Dumnezeu să-şi reînnoiască angajamentul de a-l vesti pe Cristos prin propria viaţă şi de a da activităţilor pastorale o mai largă respiraţie misionară. Anul acesta, pentru Cea de-a 84-a Zi Mondială a Misiunilor (24 octombrie), Sfântul Părinte ne propune ca temă: "Construirea comuniunii ecleziale este cheia misiunii". El ne aminteşte că doar pornind de la întâlnirea cu iubirea lui Dumnezeu putem schimba ceva în jurul nostru, putem trăi în comuniune cu el şi între noi şi putem da mărturie despre speranţa care este în noi.
Misiunea înseamnă a contempla planul lui Dumnezeu pentru omenire, pentru a o iubi aşa cum a iubit-o el. Pentru acest lucru este nevoie de o credinţă matură, hrănită de cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciune. Papa Benedict al XVI-lea face referinţă şi la tradiţia Bisericii pentru luna octombrie, când creştinii îşi îndreaptă atenţia, prin rugăciunea Rozariului, la exemplul Mariei de la care să învăţăm cum să iubim.
Într-o lume divizată de duşmănie şi păcat suntem chemaţi să dăm mărturie despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi să ne recunoaştem ca fiind fiii iubiţi ai aceluiaşi Tată şi fraţi între noi.
În faţa "oamenilor din timpul nostru" nu ajunge numai să se vorbească despre Cristos, dar este necesar să dăm mărturie de o "credinţă adultă". Ca şi pelerinii greci care îi cer apostolului Filip "Vrem să-l vedem pe Isus" (In 12,21), lumea are nevoie de fapte concrete, de a face să transpară chipul lui Isus în noi. Oricine întâlneşte un creştin trebuie să recunoască în el chipul lui Cristos înviat. Toţi oamenii prin botez au primit misiunea de a-l vesti pe Cristos, de a-l face cunoscut. Dar acest lucru nu este posibil fără o "convertire personală, comunitară şi pastorală", aşa cum afirmă Benedict al XVI-lea. Nu putem fi martori credibili dacă nu trăim porunca pe care ne-a dat-o Cristos de a ne iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit el. Comuniunea dintre noi se naşte din întâlnirea noastră cu Cristos, care ne învaţă că legea fundamentală a perfecţiunii umane şi a transformării lumii este tocmai această poruncă.
În Euharistie contemplăm culmea comuniunii Bisericii, în care Cristos ne dă ca hrană propriul trup, sub chipul pâinii şi al vinului, unindu-ne cu Dumnezeul unul şi întreit şi totodată unindu-ne între noi. Prin jertfa euharistică, Cristos ne arată iubirea sa faţă de noi, iubire pe care nu trebuie să o ţinem doar pentru noi, ci trebuie să o facem cunoscută tuturor popoarelor. Euharistia devine astfel şi izvor al misiunii Bisericii. Este chiar ceea ce afirmă Sfântul Părinte: "O Biserică în mod autentic euharistică este o Biserică misionară".
În mesajul său, Sfântul Părinte îndeamnă pe credincioşi, în pofida dificultăţilor economice actuale, de a sprijini în spirit fratern Bisericile tinere, sprijin care este destinat spre formarea de preoţi, seminarişti şi cateheţi pentru cele mai îndepărtate ţinuturi de misiune.
În încheierea mesajului anual pentru Ziua Mondială a Misiunilor papa îşi exprimă gândul său de recunoştinţă pentru toţi misionarii şi misionarele, care mărturisesc în locurile cele mai îndepărtate şi dificile, adesea chiar şi cu viaţa, evanghelia lui Cristos. "Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu bucurie" (2Cor 9,7) şi-i va umple de fervoare spirituală şi de bucurie profundă.
