Aproape că nu există publicaţie mediatică din care să lipsească rubrica dedicată "influenţei astrelor" asupra vieţii omului. Nimic surprinzător, am putea spune, de vreme ce sufletul omenesc tinde spre a se raporta la ceva (sau cineva) ce nu-i stă la dispoziţie în mod discreţionar, scapă controlului curent, dar poate avea un rol "decisiv" în ceea ce priveşte viitorul. Trist este însă faptul că, pe alocuri (cum ar fi Italia), până şi revistele catolice tind să se muleze după aşa ceva. Ca să nu mai spunem de calendarele de perete. Acestea, pe lângă referirile la sfinţi, colcăie de previziuni zodiacale. Cum se împacă unele cu altele, rămâne de văzut.
Şi iată că, în timp ce, pe de o parte, se încearcă un fel de exorcizare a realităţii, o eliberare de superstiţii şi cotrobăiri onirice, pe de altă parte uşile par să fie larg deschise spre aşa ceva, deşi năvălirea a avut loc de ceva timp (pe geam). Oare este posibil ca, preluând un astfel de balast, să-ţi mai iei zborul spre minunăţiile revelaţiei divine? Orbecăielile de acest tip sunt la modă. Dar să te complaci în aşa ceva? A, da, sună frumos expresia "e scris în stele". Numai că Dumnezeu procedează altfel decât în astfel de fabulaţii. Cu totul altfel.
