"O stea străluceşte deasupra acelei case din care vine un preot"
(card. Faulhaber)

În lumea pretinsă modernă din zilele noastre, care aleargă ahtiată după bani şi plăceri, pentru care poruncile lui Dumnezeu sunt "ceva învechit şi cu totul depăşit", preotul este ambasadorul lui Isus Cristos, al acelui rege care a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii".

La întrebarea: "Cine este preotul?", sfântul Ioan Maria Vianney, paroh de Ars, a răspuns: "Un om care ţine locul lui Dumnezeu". "Mergeţi, spune Domnul nostru preoţilor, precum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi".

La prefacere, preotul nu spune: "Acesta este trupul Domnului nostru". El zice: "Acesta este trupul meu". Aceasta este puterea preotului.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: "Preotul este între Dumnezeu şi oameni, el coboară din cer binefacerile divine şi duce la Dumnezeu cererile noastre. Fără preoţie, nu ar fi cine să o predice evanghelia; Biserica nu ar avea Euharistie; păcătoşii nu ar avea mângâierea extraordinară de a auzi spunându-li-se în numele lui Cristos: "Curaj, fiule. Păcatele îţi sunt iertate"; pe tineri n-ar avea cine să-i binecuvânteze în numele lui Dumnezeu, muribunzii ar fi lipsiţi de ultimele sacramente care să-i întărească. Într-un cuvânt, omenirea ar fi cufundată în mizerie, fără a avea pe cineva care să lucreze spre a o conduce la Dumnezeu".

Cardinalul Manning, care din anglican a devenit catolic, a scris o carte despre preoţie din care cităm aceste frumoase cuvinte: "Preoţii sunt ambasadorii lui Dumnezeu în ogorul lumii şi în via Bisericii. Ei sunt plugari, semănători şi secerători. Preoţia are ca misiune de a desţeleni pământul părăginit al popoarelor şi de a distruge rădăcinile necredinţei care împiedică opera plugului".

Acelaşi cardinal mai spune: "După cum nici un act nu poate să întreacă în măreţie pe acela care constă în a consacra trupul lui Cristos, tot aşa nici o demnitate nu este aşa de înaltă ca preoţia".

Nu putem trece cu vederea cuvintele Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea: "Preotul trebuie să fie unul care veghează. Trebuie să stea de pază în faţa puterilor insistente ale răului. Trebuie să ţină lumea trează pentru Dumnezeu. Trebuie să fie unul care să stea în picioare, drept în faţa curentelor timpului, drept întru adevăr, drept în efortul pentru bine".

Isus Cristos, unicul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, a rânduit preoţia pentru a continua în lume în mod vizibil lucrarea sa de mijlocire, de mântuire şi de sfinţire. Adesea, această lucrare e ascunsă în umbră, ba chiar necunoscută, dar niciodată aşa de preţioasă şi necesară ca în zilele noastre. De aceea Isus spune: "Secerişul este într-adevăr mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său" (Mt 9,37-38). Dar la rugăciunea plină de fervoare să nu uităm a adăuga o viaţă cu adevărat creştină şi plină de fapte bune şi de pocăinţă. Datoria de a spori numărul de chemări la preoţie priveşte întreaga comunitate creştină.

Binecuvântate sunt familiile care au harul de a oferi un preot Bisericii lui Isus Cristos. Binecuvântate sunt acele persoane care prin munca, jertfele şi rugăciunile lor contribuie la formarea de preoţi sfinţi.

"O stea străluceşte deasupra acelei case din care vine un preot".