Litanii
Să te rogi cerând rugăciune, fără a preciza pentru ce anume, iată o practică împământenită pe meleag de lună mai. Să o invoci în cele mai diferite şi mai profunde moduri pe Maica Domnului, pentru a-i repeta de fiecare dată acelaşi cuvinte: "Roagă-te pentru noi"... Nimic din obişnuitele referinţe: pentru sănătate, pentru bunăstare, pentru loc de muncă şi aşa mai departe. Ştie ea, Mama cerească, de ce anume avem nevoie. Important este accentul pus pe actul rugăciunii. Rugăciune preluată, rugăciune mediată, rugăciune ancorată, dar şi expediată...
"Nu ştim să ne rugăm". Poate că nu vom şti niciodată să o facem aşa cum ar trebui. Ne face bine însă ritmicitatea invocaţiilor mariane propuse poate şi ca un fel de terapie pentru suflet. Sunt destui care pledează pentru spontaneitate, originalitate şi personalizare în ceea ce priveşte formularea rugăciunii. Şi e un lucru bun. Dar oare să nu mai rămână loc şi pentru rugăciunea cu ritm de respiraţie normală? Intervenţii de tipul şoc electric sau respiraţie artificială sunt mai degrabă pentru situaţii de criză profundă. Normalitatea îşi are însă dimensiunea sa de viaţă întreagă. Iar relaţia cu cerul este parcă ceva mai firească atunci când îi susurăm (există şi varianta "noi la tine strigăm!") Măicuţei preasfinte: "Roagă-te pentru noi!".
