Este greu să caracterizezi un eveniment precum Ziua Tineretului, deoarece nu poţi şti ce semne a lăsat în inima tinerilor. Nu este potrivit ca unitatea de măsură să fie doar aceea a aspectelor vizibile care pot fi încântătoare sau dezamăgitoare, dar nu concludente în totalitate. Am putea spune cu Antoine de Saint-Exupéry: "Esenţialul este invizibil ochilor". Pe de altă parte ştim că harul lucrează în diferite feluri şi, de cele mai multe ori, în modul în care nu ne aşteptăm. Tocmai de aceea şi asupra unor astfel de evenimente este necesar să avem o privire de credinţă şi nu una pragmatică. Ispita este destul de mare!
La sfârşitul anului 2008, papa Benedict al XVI-lea vorbea despre Zilele Mondiale ale Tineretului: "În aceste ocazii, Biserica se face perceptibilă în mod public, împreună cu ea credinţa şi de aceea cel puţin problema despre Dumnezeu. Această manifestare în public a credinţei cheamă în cauză de acum pe toţi cei care încearcă să înţeleagă timpul prezent şi forţele care acţionează în el... Se formează prietenii care încurajează la un stil de viaţă diferit şi-l susţin dinăuntru. Nu în ultimul rând, marile zile au scopul de a trezi aceste prietenii şi de a face să apară în felul acesta în lume locuri de viaţă în credinţă, care sunt în acelaşi timp locuri de speranţă şi de caritate trăită... Parte integrantă a sărbătorii este bucuria. Sărbătoarea se poate organiza, bucuria nu. Ea poate să fie doar oferită în dar; şi, de fapt, ne-a fost dăruită din belşug: pentru aceasta suntem recunoscători". Aceste gânduri ale papei sunt valabile şi pentru Ziua Tineretului la nivel diecezan.
Ziua Tineretului este ca un mozaic al întregii vieţi a tinerilor. Reprezintă tineri de diferite feluri şi atitudini diverse ale acestora. Toate puse la un loc fac ca acest mozaic să fie o imagine a lumii tinerilor care au nevoie să fie preţuiţi, încurajaţi, susţinuţi. Au nevoie să audă des cuvintele papei: "Avem nevoie de voi!".
În acest mozaic se găsesc tineri care se angajează ca sărbătoarea să aducă bucurie tuturor: organizatori, voluntari, participanţi la festivalul tinerilor etc. Este impresionant să întâlneşti fete şi băieţi care dau din timpul şi din energia lor pentru ca Ziua Tineretului să fie semnificativă pentru toţi tinerii prezenţi. Sunt acei tineri care înţeleg că Biserica şi societatea au nevoie de ei şi că pot oferi mult pentru a schimba faţa lumii. În noianul grijilor şi preocupărilor lor ştiu că nu pot să pretindă dacă nu oferă, că nu pot să ceară fără a pune în joc darurile cu care Dumnezeu i-a înzestrat, că realitatea în care trăiesc şi pe care o doresc diferită pot să o schimbe suflecându-şi propriile mâneci.
Nu se poate să nu observi cât de talentaţi sunt tinerii noştri! Fără a face cursuri speciale, sunt plini de daruri care pot fi transformate într-un limbaj al credinţei prin care să fie vestit Isus Cristos. Teatrul, muzica şi dansul devin pentru ei canale de vestire a evangheliei într-o varietate care înalţă spiritul uman!
În acest mozaic, partea cea mai mare de culoare este dată de tinerii din parohii, destinatari ai tuturor momentelor din cadrul Zilei Tineretului. Printre aceştia sunt tineri care cu adevărat doresc să îl întâlnească pe Cristos, să se roage, să îl preamărească pe Dumnezeu. Se găsesc şi tineri care se lasă mai degrabă fascinaţi de un scrânciob sau de tarabele cu lucruri ieftine, dar sclipitoare, pierzând ocazia de a-l întâlni pe Cristos care oferă hrana care împlineşte toate aşteptările. Se găsesc tineri care sunt pregătiţi din timp în parohii pentru a trăi cum se cuvine Ziua Tineretului şi tineri care sunt "invitaţi" la eveniment în ultimul moment!
Acesta este mozaicul tinerilor! Merită să se facă orice pentru ca ei să înţeleagă că Isus îi iubeşte, că Biserica ţine la ei, că aceia care se ocupă de educaţia lor le doresc binele! Fără un astfel de mozaic lumea ar fi opacă!
