Episcopul Zoltán Lajos Meszlényi, martir al regimului comunist, a fost beatificat la Esztergom (Ungaria), în ziua de 31 octombrie. Sfânta Liturghie de beatificare a fost prezidată de cardinalul Péter Erdo, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, în timp ce formula de beatificare a fost rostită de arhiepiscopul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, reprezentant al papei. Biserica îl comemorează la 4 martie.
S-a născut la 2 ianuarie 1892, într-o familie catolică bine înrădăcinată în tradiţie. Chemat la preoţie, a obţinut la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma doctoratul în filozofie şi teologie şi masteratul în drept canonic. La 28 octombrie 1937 a fost consacrat episcop şi numit auxiliar al arhidiecezei de Esztergom în Ungaria. Pregătirea şi zelul său pastoral i-au permis o considerabilă activitate pastorală şi culturală. Îndată după sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, regimul comunist maghiar a declanşat printr-o serie de acţiuni persecuţia împotriva Bisericii Catolice, aplicând forme de intoleranţă care au sfârşit în violenţă şi sânge.
Prelatul maghiar a fost un păstor curajos, care şi-a oferit viaţa pentru grija spirituală şi promovarea umană a credincioşilor Diecezei de Esztergom, unde a păstorit ca episcop auxiliar între anii 1937 şi 1950.
În anul 1950, la câteva zile de la numirea sa în funcţia de vicar capitular, de către canonicii catedralei din Esztergom din Budapesta, în ciuda dorinţei guvernului comunist, episcopul Zoltán Lajos Meszlényi a fost arestat şi, fără nici un proces, a fost dus în închisoarea din Recks şi apoi deportat în lagărul de internare din Kistarcsa, aproape de Budapesta, în izolare. Au început astfel opt luni de închisoare dură, fără hrană şi încălzire, înăsprită de munci forţate şi de torturi violente. În faţa dilemei "fidelitate-trădare", slujitorul lui Dumnezeu a confirmat cu tărie fidelitatea sa faţă de evanghelie, trăind vitregia evenimentelor, încrezător în milostivirea şi în providenţa divină.
A suportat totul cu iubire. A murit la 4 martie 1951. Închisoarea inumană l-a distrus complet. Motivul martirajului a fost "odium fidei", ura faţă de credinţă. Este misterul nelegiuirii, al răului care generează ură, lăsând în urmă o dâră de moarte, distrugere şi durere de nespus.
Imediat ce s-a auzit de moartea sa, cei care l-au cunoscut au văzut în sfârşitul Mons. Meszlényi sigiliul martiriului. Regimul a împiedicat prin toate metodele desfăşurarea cercetărilor. Dar minciuna nu poate să învingă pentru mult timp asupra adevărului. După căderea regimului comunist, adevărul a ieşit la iveală. Documente şi persoane dau mărturie despre martiriul episcopului.
Biserica este o Biserică de martiri, adică de martori puternici şi curajoşi ai evangheliei. Martirul creştin intră într-un cadru precis. Este ucis, dar nu ucide. Este ucis din ură faţă de Cristos şi evanghelia sa, de viaţă şi de adevăr. Dar răspunsul său nu este ura, ci iubirea, nu este răzbunarea, ci iertarea, nu este resentimentul, ci rugăciunea pentru persecutori. Aceasta este marea lecţie a Mons. Meszlényi lăsată pentru noi, cei din mileniul trei.
