- Dr. Helena Maria Bîrhală (Iaşi). "Vă rog să-mi permiteţi să vă felicit cu ocazia numărului aniversar 250 al revistei "Lumina creştinului". Numai bunul Dumnezeu cunoaşte efortul dv., emoţiile pregătirii fiecărui număr, bucuria realizării fiecărei lucrări. Beneficiarii muncii dv., creştinii cititori ai revistei au primit 250 de daruri, tot atâtea ocazii de îmbogăţire spirituală, de actualităţi din viaţa Bisericii, ştiri, povestiri, experienţe, relatări, imagini sugestive. Calitatea revistei, prezentarea s-au îmbunătăţit şi înfrumuseţat continuu şi au ajuns excepţionale. Numai bunul Dumnezeu poate răsplăti munca dv. şi cred că o face cu dărnicie! Vă felicit din toată inima pentru revista sărbătorită, revistă care reprezintă doar o părticică din bogata activitate a Editurii "Presa Bună". La mulţi şi rodnici ani!"

Vă mulţumim pentru cuvintele frumoase pe care ni le-aţi trimis. Ele ne-au adus bucurie şi ne dau curaj. Apreciem şi faptul că sunteţi o fidelă cititoare a revistei. De altfel, noi vă considerăm parte a colaboratorilor celor 250 de numere, amintindu-ne cu bucurie că aţi trudit mulţi ani la rubrica "În apărarea sănătăţii".

- A.V. (Bacău). "Am citit că nu demult la Vatican Sfântul Părinte a înfiinţat Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Vă rog să explicaţi, dacă este posibil, care este rolul acestuia? Are nevoie Europa de o nouă evanghelizare?"

Într-adevăr, Sfântul Părinte a instituit acest nou consiliu care să se ocupe de noua evanghelizare. În primul rând, consiliul va studia care sunt cauzele care au dus la îndepărtarea de Dumnezeu sau la secularismul din zilele noastre. În al doilea rând, va căuta să descopere cum pot fi ajutaţi oamenii să se elibereze de acest secularism, să găsească acele mijloace cu care putem înfrunta situaţia actuală. Evident, Europa are nevoie de o nouă evanghelizare. Sunt ţări în care practica religioasă s-a diminuat, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi de Biserică. Ei bine, acelor ţări şi acelor persoane care au cunoscut odinioară vestea cea bună sau care se recunosc în a avea rădăcini creştine trebuie să li se prezinte din nou evanghelia. În acest sens, în drum spre Spania (6 noiembrie), papa Benedict al XVI-lea, răspunzând la întrebarea unui ziarist, a spus: "Prin înfiinţarea acestui dicaster m-am gândit la lumea întreagă, întrucât noutatea gândirii, dificultatea de a gândi în noţiunile Scripturii şi teologiei este universală, dar există, fireşte un centru şi acesta îl constituie lumea occidentală cu secularizarea sa, cu laicitatea sa, şi continuitatea credinţei care trebuie să caute să se reînnoiască pentru a fi credinţă, astăzi, şi pentru a răspunde provocării laicităţii. În Occident, toate ţările mari au modul lor de a trăi această problemă: am avut, de exemplu, călătoriile în Franţa, în Republica Cehă, în Regatul Unit, unde peste tot e prezent în mod specific pentru fiecare naţiune, pentru fiecare istorie, aceeaşi problemă, şi aceasta valorează şi în mod accentuat pentru Spania. Spania a fost întotdeauna, pe de o parte o ţară originară a credinţei. Ne gândim că renaşterea catolicismului, în epoca modernă s-a petrecut mai ales mulţumită Spaniei. Sfântul Ignaţiu de Loyola, sfinţii Tereza şi Ioan de Avila sunt figuri care au reînnoit realmente catolicismul şi format fizionomia catolicismului modern. Dar este tot atât de adevărat că în Spania a luat naştere şi o laicitate, un anticlericalism, un secularism puternic şi agresiv cum am văzut chiar în anii '30 (ai secolului trecut) şi această dispută, mai mult această ciocnire dintre credinţă şi modernitate, amândouă foarte vioaie, se întâmplă şi astăzi din nou în Spania. De aceea, viitorul credinţei şi al întâlnirii - nu ciocnire, dar întâlnire - între credinţă şi laicitate, are un punct central tocmai în cultura spaniolă. În acest sens, m-am gândit la toate ţările mari ale Occidentului, dar mai cu seamă la Spania".

- H.O. (jud. Iaşi). "Am şi eu o nelămurire! Din câte ştiu, conform Dreptului canonic, nu este voie să se pună la Botez naşi de altă religie. În una dintre sâmbete am participat la sfânta Liturghie când s-a oficiat şi taina sfântului Botez pentru un copil. Spre surprinderea mea am observat că naşii nu erau catolici. De ce numai pentru unii este canon, iar pentru alţii nu?".

Cu privire la Botez, normele sunt clare. "Părinţii au obligaţia de a-i instrui pe copiii lor, prin cuvânt şi exemplu, în credinţă şi în practicarea vieţii creştine; aceeaşi obligaţie o au şi cei care ţin locul părinţilor, precum şi naşii". Cum ar putea un naş de altă religie să instruiască prin cuvânt şi exemplu un copil catolic? Cum poate să dea exemplu dacă el merge la altă Biserică sau nu merge la niciuna? De aceea, Dreptul canonic vorbeşte clar despre cum trebuie sa fie naşul. Vă redăm canonul 874: §1. Ca o persoană să fie admis să îndeplinească funcţia de naş, trebuie: 1) să fie desemnat de către cel care se botează sau de părinţii acestuia, ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către celebrantul Botezului şi să aibă capacitatea şi intenţia de a îndeplini această funcţie; 2) să fi împlinit vârsta de 16 ani, dacă episcopul diecezan nu a stabilit o altă vârstă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că dintr-un motiv just se poate admite o excepţie; 3) să fie catolic, să fi primit Mirul şi preasfântul sacrament al Euharistiei, şi totodată să ducă o viaţă conformă cu credinţa şi cu funcţia ce trebuie să şi-o asume; 4) să nu fie împiedicat de vreo pedeapsă canonică impusă sau declarată în mod legitim; 5) să nu fie tatăl sau mama celui care se botează. §2. Un botezat care aparţine la o comunitate eclezială necatolică să fie admis numai împreună cu un naş catolic şi numai în calitate de martor al Botezului". În aceste condiţii, la Botez trebuie să fie cel puţin un naş catolic. Pe lângă acesta pot fi şi alţii de altă religie în calitate de martori. În al doilea rând, am vorbit cu părintele pe care îl acuzaţi că v-a nedreptăţit. Dumnealui a spus foarte clar: "Nu a fost nici un Botez celebrat în ultimii ani în parohia mea fără a fi şi un naş catolic". Lucrurile se pot verifica în registru. În plus, părintele explică foarte clar: "Nu ştiu despre care sâmbătă este vorba, căci am avut Botez în ambele zile de sâmbătă: şi pe 6 şi pe 13 noiembrie. Pe 6 noiembrie au fost două Botezuri: la un copil a fost o pereche de naşi catolici şi la celălalt copil au fost doi tineri: tânăra catolică şi tânărul ortodox. Deci a fost îndeplinită obligaţia canonică de a avea naş catolic. Naşii catolici s-au împărtăşit. La Botezul din 13 noiembrie (ce a avut loc la ora 12,00) a fost o pereche de naşi (martori) ortodocşi, dar a fost şi o naşă romano-catolică (mătuşa copilului şi sora tatălui). Deci şi în acest caz a fost îndeplinită condiţia impusă de Dreptul canonic". Aşa stând lucrurile, vă recomandăm ca înainte de a acuza să verificaţi. Este uşor să arăţi cu degetul spre alţii, dar, atenţie! Când degetul se îndreaptă spre alţii, patru sunt îndreptate spre dv.! Vă dorim gânduri bune!

- Garofina Ihnatiw (Rădăuţi). "Am 80 de ani şi sunt imobilizată la pat din anul 1996. Vă rog să analizaţi poeziile mele şi m-aş bucura să fie publicate în revistă. Nu sunt poetă, sunt un rapsod şi Dumnezeu mi-a dat harul de a compune ceea ce simt".

Am analizat poeziile dv. şi am selectat câteva strofe pentru cititorii acestei reviste. Din poezia "Păzitorul meu": "Îngerul este cu mine / Şi mă-ndeamnă să fac bine, / Dacă-l voi asculta / De multe rele voi scăpa. // În singurătatea mea / Mă priveşte tot mereu, / Şi mă-ndeamnă să fiu bună / Să mă rog la Dumnezeu. Din poezia "Judecata viitoare" am reţinut: "Cu cartea sfântă de judecată / Isus va veni îndată / Şi va judeca în parte / După faptele din carte. // Vom fi judecaţi pe rând / De Isus cel bun şi blând / Ce-i drepţi ne vom bucura / Căci în rai ne va lua".

- V.L. (jud. Neamţ). "În ziua de 1 noiembrie, fiind sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, părintele paroh a anunţat la sfârşitul sfintei Liturghii că în ziua de 2 noiembrie, Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţilor, se poate obţine o indulgenţă plenară pentru un răposat, bineînţeles cu condiţia să vizităm o biserică parohială, să fim spovediţi, împărtăşiţi, să spunem Crezul, Tatăl nostru şi o rugăciune după intenţia Sfântului Părinte. Aceeaşi indulgenţă plenară se poate obţine şi în perioada 2-8 noiembrie, cu aceeaşi condiţie amintită mai sus, numai că în această perioadă se vizitează un cimitir. Întrebarea mea este: se obţine numai o singură indulgenţă în toată această perioadă sau în fiecare zi câte una în perioada 2-8 noiembrie?".

Biserica acordă o singură indulgenţă în această perioadă. Zilele mai multe dau posibilitatea credincioşilor să se pregătească şi să îndeplinească astfel condiţiile pe care le-aţi amintit. În cartea "Mic dicţionar creştin catolic", Ioan Tamaş, Ed. Sapientia, 2001, care se poate găsi şi pe www.ercis.ro, la termenul "indulgenţă" este notat: "Indulgenţa este iertarea în faţa lui Dumnezeu a pedepsei temporare pentru păcatele deja iertate în ce priveşte vinovăţia, pe care un credincios, dispus cum se cuvine şi îndeplinind anumite condiţii stabilite, o dobândeşte prin mijlocirea Bisericii care, în calitate de slujitoare a răscumpărării, împarte şi aplică cu autoritate tezaurul meritelor lui Cristos şi al sfinţilor (cf. CDC, can. 992). Deci indulgenţa nu este nici iertarea păcatelor, nici garanţia intrării în cer. Ea este amnistierea de pedeapsa vremelnică meritată pentru greşelile săvârşite. Fiecare creştin iertat de păcat prin taina Pocăinţei, trebuie să repare greşelile prin anumite fapte de pocăinţă. Biserica acordă indulgenţe pentru orice faptă creştinească făcută în stare de har sfinţitor, de către un creştin care trăieşte în unire cu Biserica. Prin indulgenţe, credincioşii pot dobândi pentru ei înşişi, ca şi pentru sufletele din purgatoriu, iertarea pedepselor vremelnice, care sunt urmări ale păcatelor (cf. CBC 1498)".