Te vezi abandonat de toţi amicii? Te simţi împresurat din toate părţile? Poţi constata că ceea ce cu greu îţi vine s-o numeşti viaţă te striveşte? Eşti în stare să te consideri până şi pe tine însuţi duşman al propriei fiinţe, din cauza slăbiciunilor de care nu mai scapi odată?
Poate că nu ai ajuns încă în punctul cel mai de jos al scufundării, pentru a executa bătaia de sprijin necesară zvâcnirii de arc ce te poate lansa spre suprafaţă. Ai însă toate elementele potrivite reeditării a ceea ce pentru Cristos a însemnat experienţa Calvarului. Important este de avut în vedere că, numai trecând prin aşa ceva, se poate ajunge cu adevărat la ceea ce, dincolo de momentul critic, trăit la maximum, înseamnă renaştere, reînviere, reînnoire sau (fie şi) a o lua de la capăt... Pe un alt plan... Într-o altă dimensiune...
Redivivus. Nu e un cuvânt magic. Îmbracă însă toate aceste aspecte ce ţin de re-, dar şi de înviere. Căci vivus, în latineşte înseamnă "viu", fragmentul redi ne poate duce cu gândul la redimensionare, iar divi la divin. Totul gândit în lumina a ceea ce pentru noi înseamnă har. Cu toate căile (mai ales sacramentale) ce pot efectua în noi minunea...
