Efectul radix
Este vorba de umblatul la rădăcină. Atunci când o plantă dă semne de ofilire, este recomandat să se umble la rădăcină. Acolo poate fi cauza. Ceea ce se vede este doar efectul a ceva ce nu merge sau a fost "virusat". Când o societate dă semne de criză (spirituală, morală sau de altă natură), umblatul la rădăcină pare numaidecât necesar. Or, civilizaţia (şi cultura) europeană - fie că este sau nu recunoscut acest lucru în mod oficial - are rădăcini creştine. Este adevărat că sunt semne clare de "virusare", mai ales din partea postmodernismului, dar, negând ceva ce este cu mult mai mult decât o amprentă, face ca problema să rămână şi chiar să se agraveze.
Pe de altă parte, umblând la rădăcina culturii noastre autohtone putem identifica aspecte curioase. Începând de la inculcarea din copilărie a unei atitudini şăgalnice faţă de păcat (ca prinsul cu raţa-n gură) şi continuând cu remediile mereu necesare pentru că treaba nu este făcută bine ("vom face altul" - pod de piatră) şi cu preamărirea unei istorii şubrede (incendierea caselor şi otrăvirea fântânilor)... Ce-o fi creştin în toate acestea? Într-o altă religie (din Orientul Mijlociu) există cultul unui zeu care distruge totul pentru a face din nou. La noi însă...
