Înşiruiri şi lanţuri
Este vorba de lanţuri umane şi nu de oameni încătuşaţi cu lanţuri, de ceva viu şi pulsând de solidaritate....Oameni unul alături de altul - umăr la umăr sau ţinându-se de mână - mobilizaţi de acelaşi gând. Exprimând în termeni tehnici, împrumutaţi, imaginea evocată trimite mai curând la "legaţi în serie" decât la "legaţi în paralel". Nu atât ca fiind ceva opus trăirilor paralele, ci mai degrabă ca fiind ceva constitutiv. Căci dacă bulucirea riscă chiar călcarea celuilalt în picioare, iar înşiruirea unul în spatele celuilalt ("aşezatul la rând") duce cu gândul la exasperarea dintr-un trecut recent, alcătuirea a ceva cu deschidere cât mai mare (chiar dacă cu privirea de-a curmezişul drumului) tinde spre comuniune. Până şi atunci când unirea este doar "în cuget şi-n simţiri", iar cei de la câţiva metri mai încolo nu se cunosc între ei, faptul în sine că nişte oameni în toată firea se ţin de mână sau se înşiruie, prin alăturare colaterală, pe distanţe uneori impresionante, denotă o energie pozitivă de "amperaj" amplu care, din nefericire, nu este "exploatată" aşa cum ar trebui. Rezolvare posibilă: începând cu gândirea familiei nu ca un şirag (unul în spatele celorlalţi), ci ca o comuniune, şi continuând cu reconstituirea permanentă a comunităţilor de creştini...
