- Mihai Ardei (Oradea). "Ce părere aveţi despre situaţia cu paşapoartele biometrice? Ce poziţie ar trebui să aibă un catolic faţă de această situaţie? Mulţumesc!".

În privinţa paşapoartelor biometrice, un catolic trebuie să stea liniştit. E greu de susţinut că datele cuprinse în paşapoartele biometrice aduc atingere libertăţii şi demnităţii persoanelor umane. Fiecare rămâne liber să-l urmeze sau nu pe Dumnezeu, indiferent ce este notat pe o bucată de hârtie. De altfel, cei ce se încred în Cristos Isus nu au de ce să se teamă. Apostolul Paul spune: "Când Domnul e cu noi cine e împotriva noastră" (Rom 8,31). Nu se poate face legătură între datele conţinute de noile paşapoarte biometrice puse în circulaţie şi cele notate în Cartea Apocalipsului (cap. 13). Asocierea dintre paşapoarte şi numărul fiarei (666) sau Anticrist este forţată. Cartea Apocalipsului nu notează nimic despre paşapoarte şi cipuri. Întreaga Scriptură şi învăţătura Bisericii ne spun că trebuie să ne preocupăm de Crist, nu de Anticrist. Cel care va veni la final este Cristos, iar chemarea unui creştin este de a se apropia şi a-l cunoaşte mai mult pe Acela care "are toată puterea în cer şi pe pământ". De exemplu, în Faptele Apostolilor este notat: "Vouă nu vă este dat să cunoaşteţi timpurile sau momentele pe care Tatăl le-a stabilit prin propria autoritate" (Fap 1,7). Nu data sfârşitului lumii sau data arătării lui Anticrist trebuie să stea în centrul preocupărilor unui creştin, ci cunoaşterea Aceluia care "va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi". Catehismul Bisericii Catolice subliniază o bună pregătire pentru momentul revenirii lui Isus. Cum ar trebui să trăim noi în lumina adevărului revenirii lui la finalul istoriei?

- Gabriela Hodea (Răducăneni). Vă mulţumim pentru consecvenţa cu care citiţi revista, precum şi pentru cuvintele de apreciere în ceea ce priveşte conţinutul ei. Vă dorim şi noi multă sănătate, bucurie şi pace interioară atât dv. cât şi întregii dv. familii.

- Maria Negru (Sihlea, Vrancea). Suntem plăcut surprinşi că scrisoarea despre eutanasie publicată la rubrica "poşta redacţiei" în luna decembrie 2008 a suscitat interesul dv., acordând atenţia cuvenită unui fenomen care tinde să ia amploare dacă nu ne spunem şi noi, creştinii, punctul de vedere. Apreciem tot ceea ce aţi scris şi, cu siguranţă, rugăciunea, fie că este adresată sfinţilor, precum sfânta Varvara pomenită de dv., sau altor sfinţi, sau direct lui Dumnezeu, pentru ca persoanele aflate în agonie să aibă o moarte bună, rămâne cea mai importantă atunci când este făcută cu convingere. Să nu uităm că însuşi Isus a trăit ca om propria sa agonie şi, aşa cum el a fost întărit de Tatăl său în moartea pe cruce, tot aşa Dumnezeu ne va întări pe fiecare dintre noi atunci când vom trăi agonia propriei noastre morţi.

- Cristina Koch Smeu (Piatra Neamţ). Vă mulţumim pentru scrisoarea trimisă în care ne dezvăluiţi trăirile dv. profunde cu prilejul pelerinajului la închisoarea martirilor din Sighetu Marmaţiei, pelerinaj care a avut loc în luna mai, anul trecut. Redăm un fragment din scrisoarea dv. încărcată de emoţii şi smerenie: "Pătrunzând cu sfială şi strângere de inimă, cu lacrimi ce s-au împietrit în hruba rece şi întunecoasă, cu acea încleştare şi oprimare a unui strigăt de groază, am îngenuncheat şi atins cu smerenie belciugul imens ce i-a înlănţuit picioarele Preasfinţiei sale ep. Anton Durcovici până în ultimele clipe de viaţă. (...) Ne-am unit rugăciunile şi cântecele noastre şi pe drumul pelerinajului până la cimitir, alături de înalţii prelaţi cu dorinţa sinceră ca episcopului nostru martir să i se recunoască jertfa şi sfinţenia de care a dat dovadă în viaţa sa".

- Victor Tarţa (Cluj) "V-am trimis rugăciunea de mai jos pentru că doresc ca aceasta să nu piară, am îndrăgit-o de mic şi nu am mai găsit-o în nici o carte de atunci de când am învăţat-o, iar cartea a dispărut de mult. Înainte de masă: Tatăl nostru cel ceresc / Mă-nchin ţie, te măresc / Căci tu dai la mic şi mare / Şi viaţă şi de mâncare / Cele puse dinainte / Le binecuvântă, sfinte / Iar noi care le primim / Dă-ne har să te iubim. Rugăciune după masă: Ţie, Tată îţi mulţumesc / Pentru daruri pământeşti / Cu care ne hrăneşti / Bun şi milostiv părinte / Eu mai am o rugăminte / Când voi lăsa acest pământ / Tu să-mi dai şi cerul sfânt. Amin.

V-am îndeplinit dorinţa şi am publicat rugăciunile trimise. Vă mulţumim pentru întreaga scrisoare şi îndeosebi pentru urări. În ceea ce priveşte a doua problemă a dv., vom vedea ce se poate face.