Două fetiţe din Parohia Romano-Catolică de Iaşi, Maria Luisa şi Francesca, sprijinite de părinţii lor, au înregistrat un CD cu diverse melodii. Întregul efort uman şi financiar pe care l-a presupus interpretarea, înregistrarea şi multiplicarea CD-ului este făcut în folosul sutelor de copii pe care-i are în grijă misiunea românească romano-catolică din Kenya. Părintele Eugen Blaj, parohul acestei comunităţi, explică în cele ce urmează cât de importantă este educaţia copiilor şi cum vor fi cheltuiţi banii ce vor ajunge în Kenya din vânzarea celor 2.000 de CD-uri.

Biserica misionară din Kenya a dat o mare atenţie evanghelizării şi încreştinării copiilor. De fapt, în zonele de primă evanghelizare, cum este şi Maikona, cu permisiunea părinţilor, copiii au fost primii care au primit credinţa în Cristos. Cei la care a ajuns mesajul Mântuitorului în zorii evanghelizării sunt acum lideri ai comunităţilor Gabra.

Religia tradiţională a tribului Gabra îi aşază în centru pe bărbaţi. Femeile şi copiii neavând dreptul la religie în sens instituţional, ci trăind undeva la periferia ei. Din acest motiv, despre credinţa în Cristos pe care o predică misionarii, se poate auzi spunându-se că este "religia femeilor şi a copiilor". Este greu să formezi grupuri de catehumeni din persoane adulte. Mult mai deschişi şi mai maleabili sunt copiii, aşa că misiunea din Maikona îi privilegiază cumva pe cei mici.

Grădiniţa - loc de întâlnire cu Dumnezeu şi cu civilizaţia

Încă de acum şapte ani, de când am început munca misionară în Maikona, atenţia noastră s-a îndreptat spre grădiniţele care existau deja. În total sunt 20 de grădiniţe, numărul copiilor care învaţă aici variind între 20 şi 70. Unele grădiniţe au o infrastructură fixă, adică o clădire, altele, cele mai multe, una semitemporală, adică o construcţie simplă, din coli de tablă ondulată, iar altele absolut nimic, doar umbra unui copac. Lipsite de confort, ele sunt totuşi adevărate focare de cultură, instrumente de evanghelizare în care se plămădeşte societatea de mâine, sunt centre de emancipare care-i ajută pe copii să facă trecerea de la o mentalitate tradiţională la una modernă şi creştină. Nu au podea, nu au mese, nu oferă confort, sunt simple precum casele lor, dar sunt locuri în care copiii se simt bine, în care vin şi revin cu drag, sunt locuri ce devin pentru ei o a doua casă.

Grădiniţele noastre le oferă copiilor o masă pe zi. În spatele acestui program stă o filozofie numită aici "kudanganya tumbo", adică "a păcăli stomacul".

La fiecare sfârşit de trimestru, copiii organizează serbări cu recitaluri, scenete, cântece şi dansuri tradiţionale. Din când în când, copiilor le sunt oferite ieşiri la "iarbă verde" care aduc în programul celor mici jocuri, concursuri, momente de socializare şi chiar un prânz copios. În fine, copiii au parte de zile de reculegere care zidesc valorile lor religioase şi spirituale, sprijinind formarea lor integrală ca oameni.

Spre deosebire de alte zone de pe glob, aici misionarii trebuie să încheie iniţierea creştină a copiilor înainte de terminarea şcolii generale: pentru mulţi, educaţia se termină aici. Astfel, grija noastră este ca toată formarea catehetică presacramentală ce poate fi oferită familiilor creştine interesate de primirea sacramentelor pentru copiii lor să poată fi încheiată. Totuşi, fiind vorba de o zonă de primă evanghelizare, atenţia catehetică nu este exclusiv presacramentală. Noi urmărim o creştere în credinţă, o formare continuă, ca bază pentru tot ceea ce va urma în viaţa acestor oameni şi a generaţiilor ce vor veni.