- Violeta. "Vă scriu din Trofarello, provincia de Torino. Sunt aici de 11 ani şi provin din judeţul Bacău. Venind aici, de multe ori am avut senzaţia că suntem abandonaţi, marginalizaţi şi cu multe încercări. Ascultând Liturghia în limba română, mă ajută foarte mult în a-l simţi pe Isus mai aproape şi cred că e mai important ca orice. Vă mulţumesc că existaţi!".

Vă mulţumim că ne-aţi scris şi vă dorim ca bunul Dumnezeu să vă însoţească mereu cu harurile sale pentru a putea depăşi încercările vieţii, mai ales acolo, departe de cei dragi.

- Elena Herciu (Roma). "Cu ocazia jubileului de 25 de ani de preoţie, pr. Isidor Iacovici, responsabilul comunităţilor catolice române din Roma, cu sediul în Parohia "San Vitale" i-am dedicat o poezie ca semn de mulţumire şi preţuire pentru tot ceea ce a făcut şi face pentru noi". Vă mulţumim pentru gândurile trimise şi pentru faptul că sunteţi alături de preoţii care vă păstoresc. Îndreptăm urările spre toţi preoţii care anul acesta împlinesc un număr rotund de ani de la hirotonire. Deoarece poezia este foarte lungă am selectat din ea trei strofe: "Creştini români din Roma / Şi din împrejurimi / Veniţi, e sărbătoare / Lui Dumnezeu să-i mulţumim. // La mulţi ani, părinte, / Multă sănătate / Din ceruri de sus / Haruri îmbelşugate. /// Preasfântă Fecioară / Vino-n ajutor / Ocroteşte-n viaţă / Al nostru păstor!"

- Ioan Cojan (Traian, Nţ). "Noi, creştinii, credem cu tărie în toate misterele prin care Isus ne-a arătat iubirea sa divină începând cu misterul Bunei-Vestiri, cu naşterea sa din Fecioara Maria, cu pătimirea şi moartea sa pe cruce şi cu glorioasa sa înviere din morţi. (...) A urmat apoi misterul înălţării sale la cer, dar nu mai înainte ca el să-i încurajeze pe apostoli spunându-le: "Nu vă temeţi, să nu fiţi trişti că în curând vă voi trimite un alt Mângâietor...", ceea ce s-a întâmplat la Rusalii. Tot iubirea l-a făcut pe Isus ca înainte de a se înălţa la cer să spună apostolilor: "Iată, eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor". Pe Isus îl putem afla cu multă uşurinţă în persoana Sfântului Părinte, în fiecare episcop şi în fiecare preot din întreaga lume cărora Isus le-a dat puterea, prin sacramentul sfintei Preoţii, de a dezlega de păcate şi de a celebra sfânta Liturghie, când, prin cuvintele sacre ale consacrării, Isus coboară prin mâinile episcopilor şi ale preoţilor pe sfântul altar cu trupul şi sângele său în chip tainic. În acest fel se perpetuează prezenţa lui Isus în mijlocul nostru şi se confirmă marele adevăr spus de Isus că rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor".

Am redat un fragment din scrisoare dv. pentru care vă mulţumim. Venirea Fiului lui Dumnezeu printre noi, naşterea lui dintr-o Fecioară Neprihănită, aleasă de Tatăl ceresc să devină mama Mântuitorului nostru, sunt mărturia incontestabilă a iubirii infinite a lui Dumnezeu creatorul pentru noi, creaturile sale. Isus a trăit printre noi, s-a născut asemenea nouă, dar fără păcat. A fost mesagerul pe care Dumnezeu Tatăl ni l-a trimis spre salvarea noastră. Toată viaţa sa trăită printre noi a fost sub semnul acestei mari iubiri divine care s-a revărsat asupra

fiecăruia dintre noi. O viaţă exemplară, o viaţă plină de dăruire şi de jertfă. Ne-a deschis inimile şi mintea arătându-ne că acolo de unde vine el, Tatăl nostru ceresc ne-a pregătit fiecăruia o locuinţă în care ne aşteaptă. Atunci când apostolul Toma îl întreabă: "Doamne, nu ştim unde te duci. Cum am putea şti calea?" Isus i-a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine". Noi ştim că Isus este prezent în Euharistie şi se dăruieşte necontenit tuturor celor care doresc să ajungă prin el la Tatăl ceresc. Suntem conştienţi că nu putem ajunge la Tatăl dacă nu-i urmăm poruncile, mai ales porunca lăsată moştenire, aceea a iubirii. Aceasta ne cere Isus, aceasta este voinţa lui Dumnezeu. "Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, iar eu îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Apărător vă va da vouă, ca să fie cu voi pentru totdeauna. El este Duhul adevărului pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte; însă voi îl cunoaşteţi, pentru că rămâne la voi şi pentru că este în voi (In 14, 15-17). Aşadar, nouă ni s-a arătat calea ce trebuie urmată, ni s-a dat un Salvator, ni s-au dat porunci pe care trebuie să le ţinem ca să rămânem în Cristos, căci numai aşa putem aduce roade multe în via Domnului, ni s-a trimis Duhul Sfânt ca niciodată să nu fim singuri, ni s-a arătat în mod clar ce trebuie să facem ca să trăim permanent în iubirea lui Dumnezeu. Ce ne reţine oare în a-l urma cu adevărat pe Cristos care ne pregăteşte pentru locuinţa eternă?