* Ne-au scris de sărbători: Marta Odac (Timişoara); Viorica Făgărăşan (Bucureşti); Vasile Creţa (Bucureşti); Lenuţa Lungu (Vulcan, HD); Surorile "Congregatio Jesu" (Câmpulung Moldovenesc); Mănăstirea Benedictină "Maica Unităţii" (Viişoara, NT); pr. Dominic Hîrja (Bucureşti); pr. Ioan Pop (Lugoj).
Vă mulţumim şi vă răspundem cu o parte din urarea pr. Eugen Budău: "Aho, aho, de sărbători / Vă aduc zeci de urări. / Decalogul neuitat / În urare aplicat. / În viaţă cu Dumnezeu / Să călătoriţi mereu".
* Codruţ I. (Bucureşti). "Am observat, de-a lungul anilor, că bucuria de a dărui este mult mai mare şi mai profundă decât cea de a primi. Nimic nu se compară cu acest sentiment de fericire care se revarsă în sufletul tău atunci când ştii că poţi aduce în sufletul cuiva surâsul iubirii şi al speranţei renăscute. Circulă tot mai des scuza: «Eh, am da şi noi, dar acum nu ne putem permite, poate mai târziu, când vom avea mai mult». Dacă aşteptăm să devenim bogaţi ca să dăm şi altora, vom aştepta mult şi bine, căci oricât am avea nu ne va mulţumi şi vom dori tot mai mult. Dumnezeu nu vrea să dăm din prisosul nostru, ci din puţinul nostru, atât cât avem. Ne întrebăm uneori: oare Dumnezeu ne cere totul, chiar şi ceea ce nu avem? Dacă, de pildă, timpul nostru este extrem de preţios şi totuşi dăruim o fărâmă din el şi unui semen care are nevoie să fie ascultat, nu este acesta un dar? Un surâs pe care-l oferi cuiva, o vorbă bună, de încurajare, făcută cuiva care are nevoie de ea nu sunt, de asemenea, daruri de care poate noi, nu ne bucurăm. Tocmai de acolo de unde noi înşine nu avem ni se cere să dăm".
Scrisoarea dv. ne-a amintit de pilda cu tânărul bogat, care nu a putut renunţa la bogăţie ca să-l urmeze pe Isus. Era dependent de averea lui care-i dădea o fericire iluzorie şi efemeră. Am observat cu toţii cum în preajma sfântului Crăciun se fac daruri, se mai fac şi acte de caritate. Descoperim, deodată că mai există pe lume bătrâni bolnavi sau orfani. Le ducem daruri. Apoi totul trece, iar cei care au fost "răsfăţaţi" de sărbători sunt repede uitaţi până în anul următor. Cât egoism din partea noastră! Ce-ar fi dacă şi Tatăl ceresc, care ni l-a dăruit pe Isus, după câteva zile ni l-ar lua înapoi? El ne-a făcut această bucurie care va dura mereu, ca noi să nu fim singuri. De ce nu încercăm şi noi să facem din fiecare zi din viaţa noastră o zi de Crăciun, o zi a bucuriei împărtăşită cu ceilalţi, încercând să ne amintim mereu de cei care au nevoie de noi. Dv. aveţi dreptate când spuneţi că Dumnezeu care, dăruindu-ni-l pe Isus, ne-a dăruit totul, ne cere şi nouă să fim generoşi cu cei de lângă noi. Depinde doar de noi, dacă dorim să-i urmăm exemplul sau să procedăm ca tânărul bogat din Noul Testament.
* Mariana Ghergu (Iaşi). "Am participat cu mare bucurie la serbarea copiilor de la Centrul de Resurse pentru Copii şi Tineret «Don Bosco». O întâlnire emoţionantă a copiilor cu adulţii. A noastră, a tuturor, cu pruncul Isus. Un prilej de a arăta adevărata semnificaţie a Crăciunului şi de a mulţumi lui Dumnezeu pentru darul său. S-a cântat, s-au recitat poezii, s-au împărţit daruri. M-au fascinat, încă o dată, candoarea şi spontaneitatea copiilor în timp ce recitau sau cântau. Momente de har şi de reîntoarcere în timpul acestei vârste de aur a copilăriei. Redeveneam, astfel, noi înşine copii, bucurându-ne împreună cu ei de aceste minunate clipe de har. O atmosferă încărcată de iubire şi de bunătate. Dar oare nu este aceasta adevărata semnificaţie a Crăciunului? Îmi vin în minte cuvintele papei Ioan Paul al II-lea: "Copiii înţeleg mai uşor misterul Crăciunului, acest mister atât de profund încât nici ca adulţi nu îl înţelegem în toată plenitudinea lui. Pentru a gusta Crăciunul trebuie, într-o oarecare măsură, să rămânem mereu copii, asemenea celor pentru care - aşa cum spunea Isus - este făcută împărăţia cerurilor. Să fim acei copii buni, căci numai copiii buni înţeleg Crăciunul. Şi adulţii înţeleg Crăciunul atunci când se aseamănă copiilor buni. Crăciunul e, înainte de toate, sărbătoarea bunătăţii adevărate. Isus s-a făcut copil ca să ne înveţe ce-nseamnă bunătatea. Acea bunătate care constă în a-i iubi pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi pe toţi oamenii de pe pământ. Vă mulţumesc, copii că, alături de voi, la această serbare, am redevenit, fie şi pentru o clipă, acel copil bun atât de iubit de Dumnezeu. Şi cred că fiecare adult a trăit acest sentiment. Fie ca această clipă să dureze o veşnicie".
Vă mulţumim pentru scrisoarea emoţionantă pe care ne-aţi trimis-o, împărtăşindu-ne şi nouă acea bucurie unică pe care aţi trăit-o alături de copii. Ne dorim ca toţi adulţii, fie părinţi sau nu, să vadă în copii un mijloc de a se apropia mai mult de Isus Cristos şi de a urma calea lui, căci copiii sunt fiii predilecţi ai lui Dumnezeu.
