Întâlnirea de la Ravenna cu ortodocşii a fost "un prim pas important, dar drumul spre unitate este încă foarte lung"

Prin istorie şi tradiţie bisericească, episcopul Romei este considerat ca "protos", adică "primul" între patriarhii atât ai Bisericilor Occidentului cât şi Răsăritului. Totuşi, prerogativele ce derivă din acest primat trebuie studiate mai bine şi înţelese pentru a fi împărtăşite de cele două tradiţii. Aceasta este, în sinteză, concluzia la care ajunge importantul document făcut cunoscut în ziua de 15 noiembrie 2007 de Comisia Mixtă Internaţională pentru Dialogul dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Un document despre "Consecinţele ecleziologice şi canonice a naturii sacramentale a Bisericii" este rodul ultimei întâlniri a comisiei care a avut loc în oraşul italian Ravenna (8-14 octombrie 2007). Cardinalul Kasper a rectificat la Radio Vatican cele publicate în ziua de 14 noiembrie 2007 de cotidianul "La Repubblica", - potrivit căruia documentul "fixează definitiv şi fără echivoc primatul romanului pontif, netezind drumul unificării dintre catolici şi ortodocşi divizaţi de schisma din 1054". Nici presa românească nu a fost departe de afirmaţii asemănătoare.

- Despre ce vorbeşte documentul comisiei?

Acest document vorbeşte despre tensiunea între autoritate şi realitatea conciliară sau sinodală, la nivel local, adică al diecezei, la nivel regional şi universal. Pasul important este faptul că pentru prima dată Bisericile ortodoxe au spus da, există acest nivel universal al Bisericii şi chiar la nivel universal există conciliaritate, sinodalitate şi autoritate; înseamnă că există şi un primat: potrivit practicii Bisericii antice, primul episcop este episcopul Romei şi nu există îndoială asupra acestui fapt. Însă nu am vorbit despre prerogativele episcopului Romei, am indicat doar practica pentru discuţia viitoare. Acest document este un modest prim pas şi ca atare dă speranţă, dar nu putem să-i exagerăm importanţa. Data viitoare va trebui să revenim asupra rolului episcopului Romei în Biserica Universală în primul mileniu, apoi va trebui să vorbim şi despre rolul său în cel de-al doilea mileniu, despre Conciliul Vatican I, Conciliul Vatican II, şi acest lucru nu va fi uşor, drumul este foarte lung şi dificil, dar acest document ne dă speranţă, am realizat un prim pas important. Suntem recunoscători tuturor celor care au colaborat precum şi tuturor acelora care s-au rugat în timpul acestei întâlniri la Ravenna, tuturor credincioşilor care s-au rugat într-adevăr, iar noi am simţit ajutorul lui Dumnezeu şi al Fecioarei Maria.

- În orice caz, la această întâlnire de la Ravenna delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse a plecat de la reuniune. Într-un anume mod, părăsirea adunării de către delegaţia Bisericii Ortodoxe Ruse creează probleme pentru valabilitatea acestui document...

Da, este adevărat, delegaţia ortodoxă rusă a plecat deja în prima zi pentru că exista o problemă interortodoxă, privind recunoaşterea Bisericii autonome a Estoniei: există puncte de vedere diferite între Constantinopol şi Moscova. Aceasta este o chestiune interortodoxă, nu putem interfera, dar noi ne-am întristat şi îngrijorat foarte mult deoarece pentru noi este important ca Biserica Ortodoxă Rusă să participe şi în viitor la dialogul nostru. De aceea nu putem să ne amestecăm, dar voim să cerem Moscovei şi Constantinopolului să facă tot ce pot mai bine pentru a găsi o soluţie, un compromis şi, dacă vor, putem chiar să înlesnim această soluţie sau la nivel bilateral, între Moscova şi Constantinopol, sau la nivel panortodox, dar nu este nici o îndoială asupra faptului că noi voim participarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Este o Biserică foarte importantă: nu vrem să purtăm dialogul fără ruşi şi vrem să lucrăm în acest scop.