Papa Benedict al XVI-lea a creat 23 de cardinali (dintre care 18 electori) în Consistoriul din ziua de 24 noiembrie 2007.

Cardinalii sunt colaboratorii cei mai mari în demnitate şi consilieri ai papei în conducerea Bisericii. Toţi formează Colegiul Cardinalilor care este compus actualmente din 200 de membri: cardinalii electori (care participă la conclavele în care este ales papa) şi cardinalii care au vârsta mai mare de 80 de ani (aceştia nu participă la conclave).

Cel puţin din secolul al VI-lea se numea cardinal prezbiterul sau diaconul care, datorită capacităţilor sale, era transferat de la biserica pentru care fusese sfinţit şi pentru care avea titlul, la o altă biserică de care depindea. Din secolul al VIII-lea titlul a fost rezervat clericilor încardinaţi în sediul episcopal (catedrală) şi care constituiau consiliul sau senatul episcopului.

La Roma categoriile cardinalilor erau trei: cardinalii diaconi care se ocupau de administraţia palatului Lateran, de cele şapte departamente ale Romei şi de îngrijirea săracilor care existau în ele; cardinalii prezbiteri care erau în fruntea celor cinci bazilici majore din Roma ("San Pietro", "San Paolo", "San Lorenzo fuori le Mura", "Santa Maria Maggiore", "San Giovanni in Laterano"), unde se desfăşura şi serviciul lor liturgic; cardinalii episcopi care erau în fruntea a şapte dieceze din apropierea Romei şi îl asistau pe papa la ceremoniile liturgice din bazilica laterană.

Toate cele trei categorii de cardinali constituiau consiliul sau senatul pontifului roman şi erau trimişi de acesta ca legaţi, care îl reprezentau chiar şi în conciliile ecumenice. Ca ajutoare ale papei la conducere, nu numai în Dieceza de Roma, dar şi în Biserica Universală, deja din secolul al XI-lea cardinalii vor începe să se ocupe deja de diferite părţi ale lumii şi să acţioneze ca un colegiu.

În 1958, papa Ioan al XXIII-lea a depăşit limita impusă de predecesorii săi de 70 de cardinali şi a stabilit că toate cele trei ordine de cardinali trebuie să aibă demnitatea episcopală, iar papa Paul al VI-lea a decis în anul 1970 excluderea din conclave a cardinalilor care au trecut de vârsta de 80 de ani.

Cardinalii sunt numiţi de papa în consistoriu. Cardinalul decan (actualmente Angelo Sodano) prezidează Colegiul Cardinalilor şi printre prerogativele sale este aceea de a-l întreba în conclav pe cel ales papă dacă acceptă sau nu şi, eventual, să-l consacre episcop pe pontiful roman ales, în caz că acesta nu este episcop (CDC, can. 355). Cardinalul vicar este acela care îl reprezintă pe papa şi îi ţine locul în conducerea Diecezei de Roma.

După Codul de drept canonic (can. 349) funcţiile pe care Colegiul Cardinalilor trebuie să le îndeplinească sunt trei: alegerea, în mod colegial, a pontifului roman; consilierea pontifului roman în consistoriu în chestiuni de importanţă majoră; ajutorul cardinalilor, fiecare în parte, dat pontifului roman în grija zilnică faţă de Biserica Universală, îndeplinind funcţii în Curia Romană şi fiind legati a latere (delegaţi la diferite celebrări sau întruniri importante).

Activitatea colegială a cardinalilor ca şi consilieri ai papei se desfăşoară în principal în consistoriul reunit şi prezidat de acesta, însă papa poate reuni cardinalii în sesiune plenară fără ca aceasta să-şi asume forma de consistoriu.

Conform Radio Vatican, numărul complet al cardinalilor se ridică la 199, dintre care 119 electori. Cardinalii provin din 69 de naţiuni, dintre care 52 au cardinali electori. Italia este ţara cea mai reprezentată în Colegiu cu 21 de cardinali, urmată de Statele Unite cu 14. Cu privire la continente, sunt 103 cardinali europeni, 54 din Americi, 20 asiatici, 18 africani şi patru din Oceania.

Dintre cardinalii actuali, şapte au fost creaţi de Paul al VI-lea (nealegători), 154 de Ioan Paul al II-lea (89 alegători şi 65 nealegători) şi 38 de Benedict al XVI-lea (30 alegători şi opt nealegători).