- B. (Răducăneni). "...suntem mai mulţi fraţi. Părinţii au decedat, iar eu locuiesc în casa bătrânească de 21 de ani; casa este trecută pe rolul meu şi plătesc impozitul casei pe numele meu. De asemenea, am dezbătut moştenirea şi mi-a fost eliberat un certificat de moştenitor pe numele meu. Dacă aş dori să vând casa copilului meu îmi mai trebuie altă documentaţie?".
Certificatul de moştenitor face dovada că sunteţi îndreptăţit alături de ceilalţi fraţi ai dv. să culegeţi moştenirea rămasă de pe urma părinţilor decedaţi. Deşi nu aţi trimis nici un act, din ceea ce ne-aţi scris, rezultă că moştenirea rămasă de pe urma părinţilor a fost deja dezbătută, au fost stabiliţi moştenitorii, masa bunurilor succesorale, precum şi cotele cuvenite fiecărui moştenitor în parte. Dacă din actele pe care le deţineţi (testament, certificat de moştenitor etc.) rezultă că imobilul v-a revenit în urma partajului succesoral voluntar, atunci veţi putea face orice fel de act prin care să înstrăinaţi casa cui veţi crede de cuviinţă, fără a avea nevoie de acordul fraţilor, întrucât sunteţi singurul proprietar.

- Gheorghe Budău (Satu Nou, BC). "Fiica mea a născut o fetiţă la 05.05.2006 şi a început să ia alocaţia de 200 lei pentru copil, începând cu data de 01.01.2007. Pe holul Primăriei este un afiş în care se arată că această alocaţie se acordă începând cu 01.01.2006, şi mă interesează data de la care putea să beneficieze de această alocaţie nepoata mea. De asemenea, vă rog să-mi spuneţi de ce acte avem nevoie pentru a primi ajutorul pentru lemne".
Alocaţia despre care vorbiţi se acordă copilului, începând cu data naşterii acestuia şi până la vârsta de 2 ani. Fiica dv. nu ar fi putut să beneficieze de această alocaţie înainte de naşterea copilului, adică de la 01.01.2006, în condiţiile în care aceasta a devenit mamă la 05.05.2006. În mod corect i-a fost dată această alocaţie începând cu 01.01.2007, întrucât la acea dată a intrat în vigoare legea. În ceea ce priveşte ajutorul pentru încălzire, aşa cum ştiţi trebuie să vă adresaţi Primăriei din localitate şi să completaţi un formular tipizat, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la veniturile pe care le realizaţi. La aceste acte trebuie să anexaţi şi dovezi ale veniturilor dv. în cazul în care le realizaţi, precum şi acte de stare civilă cu privire la membrii familiei, pentru a se verifica dacă vă încadraţi sau nu la categoria persoanelor care pot beneficia de acest ajutor.

- Niţa Iacob (jud. Neamţ). "...în decursul vieţii împreună cu soţul meu am cumpărat o casă, iar înainte de a deceda am făcut acte la copiii mei. La data cumpărării, în anul 1974, în jurul casei erau peste 700 m.p. pe care îi stăpânesc şi astăzi, fără să fiu tulburată de nimeni... Când s-a făcut vânzarea către fiicele mele, nu s-a putut face decât pentru casă, pentru teren având doar un drept de folosinţă. Poate cineva din moştenitorii de gradul I, II, să ne strice aceste acte?".
În primul rând aş dori să vă mulţumesc pentru că aţi anexat la scrisoarea dv. şi actele de proprietate pentru imobil. Fără aceste înscrisuri nu am fi putut să vă dăm un răspuns complet. În anul 1984 aţi înstrăinat imobilul casă de locuit, iar terenul de 250 m.p. aferent construcţiei trece în proprietatea statului prin efectul art. 30 din legea 58/1974. Conform actelor pe care le-aţi anexat rezultă că dv. sunteţi proprietara suprafeţei de teren de 700 m.p., în baza contractului de vânzare-cumpărare, deoarece prin actul încheiat în anul 1984 aţi înstrăinat doar imobilul casă de locuit, la acea dată terenurile erau scoase din circuitul civil, adică nu se puteau face acte de înstrăinare cu privire la terenuri. Chiar dacă ar încerca moştenitorii de gradul I sau II ai vânzătorului (probabil la aceşti moştenitori v-aţi referit) să revendice această suprafaţă de teren, dv. vă veţi apăra cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974 care este perfect valabil. Oricum trebuie să ştiţi că art. 30 din legea nr. 58/1974 a fost declarat neconstituţional (încălca dreptul de proprietate care este garantat de Constituţie) imediat după revoluţie, astfel încât nu aveţi motive să vă îngrijoraţi.

Mihaela Ciobanu, avocat