Darul lui Dumnezeu pentru omenire

După ce am retrăit în credinţă anunţul plin de bucurie în timpul Adventului despre împlinirea promisiunilor făcute de Părintele ceresc, după ce i-am ascultat pe profeţii Vechiului Testament, precum şi mesajul transmis de unul dintre ei, Ioan Botezătorul, după ce ne-a fost dat să ascultăm vestea adusă de arhanghelul Gabriel Mariei, cea curată şi frumoasă, că ea îl va naşte pe Mântuitorul lumii, după ce am auzit din inima şi gura ei acel "da" la alegerea de a fi mamă, iată acum a sosit momentul aşteptat - Crăciunul, Naşterea Domnului nostru Isus Cristos.

Sărbătorim, aşadar, ziua în care cerul coboară pe pământ, Fiul cel veşnic al Tatălui intră în istoria noastră, cuvântul se face trup şi locuieşte între noi.

Acest adevăr, împlinit acum două mii de ani, a umplut şi continuă să umple inima de admiraţie şi de bucurie: Dumnezeu cel mare se face mic, pentru ca toţi cei mici să devină prin el mari în împărăţia sa.

Crăciunul, Naşterea Domnului, reprezintă darul cel mare pe care ni l-a făcut Dumnezeu şi el ne cheamă să nu uităm că "Dumnezeu este iubire".

O mare şi adevărată bucurie

În noaptea de Crăciun, deasupra Betleemului a apărut o stea şi din cer a coborât o lumină mare, care i-a învăluit pe cei mai simpli şi săraci dintre ei, pe păstorii din împrejurimi, aşa cum ne relatează sfântul evanghelist Luca.

Dumnezeu a oferit oamenilor această bucurie de la începutul lumii prin semne cereşti, prin îngeri şi profeţi, dar mai ales a confirmat-o prin însuşi Fiul său coborât pe pământ, printre oameni şi pentru oameni.

Marele predicator şi educator al timpurilor noastre, Pietro Righetto, vrând să le arate copiilor, şi nu numai lor, ce a făcut Dumnezeu pentru oameni şi cât îi iubeşte, vorbeşte despre trei scrisori pe care el le-a trimis omenirii.

În atmosfera Crăciunului le găsim pe toate:

a. Prima scrisoare pe care el a gândit-o şi a scris-o, mai bine zis a creat-o, a sculptat-o pentru toţi oamenii, chiar şi pentru cei care nu ştiu să citească, este universul, opera mâinilor sale, prin care gustăm ceva din măreţia, frumuseţea, ştiinţa şi bunătatea sa. În mijlocul universului l-a aşezat pe om, pe care l-a chemat să reprezinte chipul şi imaginea sa de părinte. Peste univers şi peste om a întipărit şi scris cu litere mari: iubire.

b. A doua scrisoare, pe care Dumnezeu a încredinţat-o omenirii a fost întipărită pe "sulurile" date poporului său, care cuprind cele 73 de cărţi sfinte, transmise prin profeţii şi aleşii săi. În aceste cărţi stă scris, în esenţă, acelaşi cuvânt: iubire.

c. A treia scrisoare, cea mai frumoasă şi cea mai aproape de noi, este trimiterea şi naşterea Fiului său în mijlocul nostru, Isus Cristos, Fiul făcut om, pentru ca toţi oamenii să citească în viaţa şi evanghelia sa acelaşi cuvânt: iubire.

Parcurgând cu atenţie, în aceste zile binecuvântate, misterul naşterii Domnului şi întreaga istorie care a însoţit acest eveniment ce a marcat pentru totdeauna istoria şi mersul lumii, descoperim fără îndoială darul lui Dumnezeu făcut omenirii, prin Cristos născut între oameni. Crăciunul este, aşadar, semnul celei mai mari iubiri a lui Dumnezeu faţă de omenire, faţă de noi, oamenii.

Misterul întrupării: şi Cuvântul s-a făcut trup

În pruncul dumnezeiesc pe care-l întâlnim şi-l admirăm în ieslea din Betleem, născut din Fecioara Maria, înconjurat de dreptul Iosif, de păstorii de lângă Betleem şi de ceilalţi martori ai istoricului eveniment, Biserica dintotdeauna ca şi toţi creştinii de pe pământ l-au recunoscut şi-l recunosc pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul Tatălui, care s-a făcut om şi a locuit între noi. Este adevărul fundamental al creştinismului.

Părinţii sinodali, întruniţi la Roma cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea între 5 şi 26 octombrie, după ce au făcut o analiză profundă asupra Sfintei Scripturi şi s-au străduit să pătrundă în misterul Cuvântului lui Dumnezeu manifestat în Sfânta Scriptură, la încheierea lucrărilor sinodale, atunci când au transmis mesajul lor tuturor creştinilor, au făcut o declaraţie impresionantă spunând: "Chipul Cuvântului este Isus Cristos".

Adresând mesajul lor tocmai în preajma Adventului, şi mai ales a Crăciunului, episcopii prezenţi subliniază şi ne amintesc: Cristos este "Cuvântul care este la Dumnezeu şi este Dumnezeu, el este chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creaţia" (cf. Col 1,15), dar este în acelaşi timp şi Isus din Nazaret, care s-a născut la împlinirea timpurilor dintr-o femeie, care merge pe drumurile unei provincii marginale a Imperiului Roman, care vorbeşte o limbă locală. Isus Cristos cel real este, aşadar, trup fragil şi muritor, este istorie şi omenitate, dar este şi glorie, divinitate, mister: cel care ni l-a revelat pe Dumnezeul pe care nimeni nu l-a văzut vreodată (cf. In 1,18).

Acesta e marele mister pe care-l întâlnim la Crăciun, în ieslea Betleemului, în cuvintele evangheliilor, prezent în lume prin sacramentele sale, mai ales prin Euharistie.

Acesta este Isus venit în lume, care se naşte într-o iesle săracă dintr-o mamă curată şi sfântă, adumbrită de puterea Duhului Sfânt, în Betleemul Iudeii, care vine şi se întrupează în pruncul plăpând şi se manifestă ca om şi Dumnezeu prin cuvintele sale.

Este cel mai mare şi cel mai mic; este cel mai mic şi cel mai mare.

Este cel mai bogat şi cel mai sărac; este cel mai sărac şi cel mai bogat.

Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om; fiul omului a devenit Fiul lui Dumnezeu.

Pentru aceasta s-au minunat Maria şi Iosif, s-a auzit glasul îngerilor; păstorii au alergat în grabă şi l-au găsit înfăşat în scutece, plăpând şi sărac, oferindu-i daruri cu toată iubirea; magii de la răsărit au alergat urmând steaua ca să-l adore şi să-i aducă preţuirea şi onorul lor: aur, tămâie şi smirnă, simboluri ale regalităţii, divinităţii şi slujirii sale.

Aşteptările şi urările noastre de Crăciun

Ne aflăm în faţa celui mai mare mister şi a celui mai puternic argument al iubirii divine. Să cântăm şi noi mărire şi să transmitem şi altora bucuria noastră.

În noaptea sfântă a Crăciunului celebrăm noaptea care a deschis aurora unei noi istorii, a unui nou curs al omenirii. De la naşterea lui începe o numărătoare nouă în istoria lumii. El împarte lumea în două: Vechiul Testament şi Noul Testament sau, mai bine zis, el uneşte vechea istorie cu noua eră şi noua împărăţie. El este centrul istoriei şi numai el cunoaşte cu adevărat inima omului, cum avea să ne asigure papa Ioan Paul al II-lea în prima sa enciclică Redemptor hominis - Mântuitorul omului.

În anul 1992, cunoscutul cardinal Carlo Maria Martini le scria credincioşilor din Arhiepiscopia de Milano câteva cuvinte pe care îmi permit să vi le împărtăşesc: "Suntem aici, lângă iesle, pentru a asculta strigătul de bucurie al îngerilor şi al santinelelor istoriei, care au văzut, au ascultat şi au proclamat cei dintâi marea bucurie; suntem aici pentru a vedea lumina care a îndepărtat întunericul din lume" (Il Natale, 1992, p. 65).

Astfel de gânduri ne transmit profeţii, apostolii Domnului, mai ales apostolul neamurilor - sfântul Paul, ca şi evangheliştii, martirii primelor veacuri, ca şi toţi înaintaşii noştri, iar acestea sunt bucuria şi dorinţele pe care vi le împărtăşesc acum de Sfântul Crăciun, împreună cu Preasfinţitul nostru auxiliar Aurel şi cu toţi confraţii din episcopie şi seminar, vouă, tuturor Cucernicilor părinţi, vouă, tuturor persoanelor consacrate, vouă, dragi seminarişti, şi vouă, dragi şi iubiţi credincioşi ai diecezei noastre, ce întâmpinaţi acasă sau departe în străinătate, în familii şi în biserici, în spitale sau în călătorie, marea sărbătoare a Crăciunului.

Dumnezeu e cu noi! Dumnezeu este iubire!

Dumnezeu e alături de noi, prin Isus Cristos ce s-a făcut om pentru noi oamenii!

Crăciun fericit! Pace şi bucurie tuturor!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi