Cardinalul José Saraiva Martins, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a prezidat beatificarea lui Ludovic Martin şi a Mariei Zelia Guerin, părinţii sfintei Tereza a Pruncului Isus. Cei doi soţi au fost beatificaţi duminică, 19 octombrie, la Lisieux, în prezenţa a aproape 15.000 de persoane.
Ludovic, ceasornicar-bijutier în orăşelul Alençon, şi Zelia, lucrătoare într-un atelier de dantele, s-au căsătorit în anul 1858, la o vârstă mai înaintată; el avea 35 de ani, iar ea 27. În tinereţe, amândoi ar fi dorit să intre în mănăstire, dar această dorinţă nu s-a îndeplinit. Zelia a fost respinsă de Surorile Carităţii ale Sfântului Vincenţiu de Paul din cauza problemelor medicale. Ludovic a voit să se alăture călugărilor augustinieni de la Azilul "Sfântul Bernard" din Alpi, fiind captivat de curajul dovedit de aceştia în salvarea călătorilor din zăpezile alpine. S-a împiedicat însă de obligaţia de a învăţa limba latină şi a renunţat la acest vis. S-a stabilit la Alençon, unde a cunoscut-o pe Zelia.
În familia Martin viaţa se desfăşura într-o atmosferă de încredere şi bucurii izvorâte din munca de fiecare zi şi o trăire intensă a credinţei, concretizată prin rugăciunea de seară făcută împreună, participarea la sfintele Liturghii din duminici şi sărbători, primirea frecventă a sfintei Împărtăşanii, dragostea efectivă faţă de săraci şi bolnavi.
Nu au lipsit nici încercările: patru copii, doi băieţi şi două fete, au murit de mici. Zelia a constatat semnele unei maladii care avea să o pună în imposibilitatea de a-şi alăpta copilul pentru a noua oară. Într-o scrisoare din 3 ianuarie 1873, curajoasa mamă anunţă rudele din Lisieux: "Ieri, joi, la ora 11.30 noaptea, s-a născut fiica mea cea mai mică. E robustă şi sănătoasă şi pare foarte graţioasă. Va fi botezată mâine, sâmbătă, şi trebuie să fiţi de faţă şi voi pentru ca sărbătoarea să fie desăvârşită". La Botez a primit numele de Maria Francisca Tereza. Înaintea ei se aflau alte patru surori: Maria, Paulina, Leonia şi Celina; toate îşi îndreptau gândul, adesea şi paşii, spre diferite lăcaşuri de viaţă mănăstirească.
La 28 august 1877, Zelia Martin trece la cele veşnice. Ludovic, rămas văduv, deoarece nu se simţea bine cu sănătatea, se retrage împreună cu fiicele sale în oraşul Lisieux, unde se aflau rudele lui apropiate. La 29 iulie 1894 îşi încheie şi el călătoria pe acest pământ şi se întoarce în casa Tatălui veşnic.
Printre cei care au participat la ceremonia de beatificare s-a numărat şi Pietro Schiliro, un copil italian a cărui vindecare inexplicabilă din anul 2002 a fost atribuită mijlocirii celor doi soţi. Pietro s-a născut cu malformaţii la plămâni şi familiei lui i s-a spus că nu va putea trăi. Mama a cerut de la Dumnezeu vindecarea lui prin mijlocirea părinţilor Terezei, şi copilul s-a vindecat.
După ce a încheiat ritul de beatificare, cardinalul a adus "mulţumire lui Dumnezeu pentru această mărturie exemplară de iubire conjugală". Exemplul lor poate "motiva familiile creştine în practicarea integrală a virtuţilor creştine, aşa cum a stimulat în Tereza dorinţa de sfinţenie". Ei reprezintă "un dar pentru soţii din toate timpurile datorită stimei, respectului şi armoniei cu care ei s-au iubit unul pe altul timp de 19 ani".
