Kirk Douglas Kilgour, născut la 28 decembrie 1947, a avut o carieră deosebită de voleibalist în Italia. La 8 ianuarie 1976 în urma unui accident a rămas imobilizat într-un scaun cu rotile. La 11 februarie 2000, cu ocazia jubileului bolnavilor, la Roma, a recitat o poezie compusă de el, în faţa papei Ioan Paul al II-lea.
"I-am cerut lui Dumnezeu să mă facă puternic pentru a desfăşura proiecte grandioase, iar el m-a lăsat slab pentru a mă păstra în umilinţă.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea sănătate, pentru a realiza lucruri măreţe: el mi-a dat durerea, pentru a o înţelege mai bine.
I-am cerut bogăţia pentru a avea totul, iar el m-a lăsat sărac pentru a nu fi egoist.
I-am cerut puterea pentru ca oamenii să aibă nevoie de mine, iar el mi-a dat umilirea pentru ca eu să am nevoie de ei.
I-am cerut lui Dumnezeu totul pentru a mă bucura de viaţă, iar el mi-a lăsat viaţa pentru ca eu să mă bucur de toate.
Doamne, nu am primit nimic din tot ceea ce am cerut, dar totuşi mi-ai dat tot ceea ce aveam nevoie, şi asta aproape împotriva voinţei mele. Rugăciunile pe care nu le-am făcut mi-au fost ascultate.
Fii lăudat o Domnul meu: între toţi oamenii nimeni nu are ce am eu!"
