Ce sunt aluniţele?
Există mai multe categorii de aluniţe. Unele sunt prezente de la naştere sau apar la scurt timp după aceea şi se numesc nevi melanocitari congenitali. Alţi nevi pot apărea după vârsta de un an şi se numesc nevi melanocitari dobândiţi. Această clasificare este importantă pentru că nevii melanocitari congenitali au capacitate mai mare de transformare în melanom.
Cum arată aluniţele?
Aluniţele sunt vizibile pe piele cu ochiul liber, iar o examinare cu lupa sau cu dermatoscopul (tip special de lupă care măreşte de 9 ori) poate oferi amănunte importante referitoare la modalitatea de distribuţie a pigmentului brun-negru. Culoarea aluniţelor este extrem de variată, dar se remarcă imediat faptul că nu există mai multe culori pe aceeaşi aluniţă. Cel mai frecvent predomină culorile închise de maro, brun sau chiar negru. Există însă şi aluniţe albastre, roz, roşii, cafenii. Unele aluniţe pot avea un halou roşu, iar altele pot avea un halou alb, lăţimea acestuia putând chiar să se mărească în timp, uneori micşorând nevul pe care îl înconjoară. Aceste modificări nu sugerează o transformare malignă a leziunii nevice. Un semnal de alarmă îl constituie însă apariţia unei "umbre" negre în vecinătatea aluniţei. În acest caz excizia nevului fiind o urgenţă. Dimensiunile aluniţelor sunt variabile, dar cele mai multe au un diametru sub 6 mm. Există şi aluniţe cu dimensiuni mai mari, unele chiar gigant, care pot acoperi segmente mari ale corpului. Acestea din urmă necesită o constantă supraveghere pentru că au un mai mare potenţial de transformare în melanom. Referitor la numărul aluniţelor, se consideră că în mod normal pot exista pe suprafaţa corpului 100 de aluniţe. În cazul în care numărul acestora este mai mare de 100, se recomandă consult dermatologic şi controlul acestora de două ori pe an.
Când se poate maligniza o aluniţă?
Aluniţele se pot modifica în sensul malignizării atunci când suferă o agresiune. Aceasta poate fi o banală zgâriere, înţepătură, tăiere (în general, un eveniment care duce la sângerare din leziune), poate fi o agresiune chimică (gudroane, acizi, baze etc.) sau poate fi o agresiune a razelor ultraviolete. Trebuie reţinut faptul că acţiunea razelor ultraviolete este cumulativă în timp şi de aceea este considerată principala cauză de malignizare. Cel mai frecvent acest proces de malignizare apare după vârsta de 40 de ani.
Cum se manifestă o aluniţă care este în curs de malignizare?
Aluniţele care încep transformarea anunţă aceasta prin modificarea aspectului general. Această schimbare nu este bruscă şi poate fi sesizată de pacient în timp util pentru a putea fi excizată înainte de dezvoltarea melanomului. Modificările care apar sunt uşor de reţinut cu ajutorul formulei ABCDE: A - asimetrie lezională (aluniţa nu mai are baza rotundă sau ovală); B - bordură indentată (aluniţa nu mai are conturul regulat); C - culori multiple (aluniţa are un mozaic coloristic); D - dimensiuni peste 6 mm; E - evoluţia aluniţei în sensul modificării aspectului general (de exemplu, creştere pe verticală).
Când este indicată excizia aluniţelor?
Se recomandă excizia aluniţelor atunci când se constată semnele alarmante ale malignizării. Îndeplinirea criteriilor ABCDE constituie un indiciu extrem de important, iar medicul dermatolog va decide în urma examinării leziunii dacă se impune excizia chirurgicală. Se recomandă, de asemenea, excizia aluniţelor situate pe zone eutanate frecvent traumatizate.
Metode de prevenire a malignizării aluniţelor
Se recomandă evitarea factorilor declanşatori. În primul rând, expunerea inteligentă la soare folosind cremele fotoprotectoare (cele care au un factor de protecţie solară peste 15), evitând expunerea prelungită (peste 90 de minute) şi între orele 10.00 şi 16.00. Se evită traumatizarea fizică sau chimică a leziunilor nevice. Nu se vor smulge firele de păr de la nivelul aluniţelor, preferându-se tăierea lor cu un foarfece. O atenţie sporită va fi acordată celor care au mai dezvoltat melanoame sau celor cu rude de sânge la care a fost identificat un melanom.
